Razboiul din Irak se complica

La inceput toata lumea era facuta sa creada ca razboiul va fi scurt, ca America va covarsi cu formidabila ei masinarie militara trupele prost echipate ale lui Saddam Hussein. Acum, dupa 12 zile de lupte, nu se poate afirma ca coalitia americano-britanica detine cheia victoriei. Eu c
red ca mai curand avem de-a face cu un meci nul. Meci nul si pe campul de lupta, si in razboiul mediatic psihologic. Americanii au marcat prin aceea ca au avansat rapid spre Bagdad si au capturat peste 5.000 de prizonieri. Hussein a egalat prin aceea ca a pastrat controlul in toate orasele si a doborat elicoptere cu aviatori cu tot.
Fortele care se confrunta in Irak sunt foarte inegale, asimetrice. De o parte, o armata high-tech secol 21, de alta parte o armata dotata cu arme depasite si ramase din secolul 20. Si totusi, Garda Republicana a lui Saddam s-a tinut bine, nu s-a speriat nici de bombe sau rachete inteligente, nici de avioane invizibile. In ce priveste populatia, s-a risipit iluzia ca ii va saluta ca eliberatori pe soldatii care o bombardeaza, ii ingreuneaza aprovizionarea, iar in unele locuri ii taie electricitatea si apa. Aprecierea sanselor devine foarte dificila. Cunoastem si obiectivul, si strategia americanilor inclusiv modificarile pe care au fost nevoiti sa le faca. Dar nu cunoastem pe ale lui Saddam Hussein, desi este evident ca nu a stat cu dosul pe cuptor. El a reusit sa evite o confruntare pe teren deschis, care i-a fost fatala in Razboiul Golfului din 1991, si-a concentrat toate fortele in orase, unde s-a pregatit pentru un razboi de tip gherila urbana si pentru scurte contraatacuri acolo unde ii convine terenul pe care-l cunoaste foarte bine. O surpriza a constituit-o prezenta in toate orasele a fortelor paramilitare formate din fedayeni devotati regimului Baas si lui Hussein.
Dintre analistii militari americani sa citam doua pareri semnificative: "Noi am apreciat gresit ca fortele paramilitare vor fi concentrate in Bagdad, iar in orase vor ramane ascunse in defensiva. Spre marea noastra surpriza, ele ataca. Nu ne asteptam la atac." Un alt specialist scrie: "Nu ne vom grabi sa intram in Bagdad. Vom pune accent pe actiunea rabdatoare de reconaissance pentru a descoperi locatia lui Hussein si a adjunctilor sai, inclusiv a centrelor Securitatii si Garzii Republicane, sperand ca locuitorii ne vor procura informatii despre acestea. Scopul e sa evitam lupte de strada si casa cu casa, care presupun pierderi grele. Obiectivul: centrele de putere".
Doua notiuni apar in comunicarile de razboi: friendly fire (foc prietenesc) cum a fost cazul rachetei sol-aer americane Patriot care a lovit un avion britanic si collateral damage (paguba colaterala), cand o bomba sau racheta nimereste alaturi de tinta, in loc de o cladire publica din Bagdad, o piata cu civili.
Noutati in ultimele zile semnaleaza aparitia unei forte de desant americane instalate in regiunea de nord a Irakului, unde a facut jonctiunea cu trupele kurde din zona, care pazesc instalatiile petroliere si o oarecare pauza tactica a unitatilor care au avansat rapid spre Bagdad si care trebuie acum relegate de sursele de aprovizionare bazate in Kuweit. In aceste conditii, as formula urmatoarea predictie: dupa 12 zile de lupte, fiecare saptamana ingreuneaza pozitia americana, iar daca factorul esential, Saddam Hussein, ramane in picioare in buncarul sau timp de doua luni, el nu poate invinge armata americ