Atacantul lui Energie
Cottbus se afla pe lista de achizitii a lui Hannover 96, in timp
ce managerul clubului din Cottbus sustine ca romanul este "netransferabil", informeaza "Lausitzer Rundschau".
Radu are contract cu Energie pana in 2008, iar dupa evolutiile foarte bune ale romanului gruparea germana negociaza de cateva saptamani prelungirea angajamentului, fara succes deocamdata. Impresarul jucatorului, Vasile Miriuta, a recunoscut in urma cu cateva zile
ca a primit oferte din Bundesliga pentru Radu. Zvonurile indicau faptul ca una dintre echipele interesate de atacantul roman ar fi Hannover 96, iar directorul sportiv al acestei grupari, Christian Hochstatter, a confirmat ca se afla in cautarea unui atacant. Daca Energie va reusi sa se mentina in Bundesliga, este foarte probabil ca Radu sa ramana la actuala grupare. In caz contrar, avand oferte de la alte echipe din prima liga, gruparii din Cottbus ii va fi foarte greu sa-l pastreze pe roman. "Neue Presse" sustine ca in cazul retrogradarii in 2.Bundesliga, suma de transfer a lui Radu ar fi de 1,7 milioane de euro.
sâmbătă, 21 februarie 2009
O cronica urbana in stil Sado-Maso
Daca voi nu veniti la teatru, atunci va iesim noi in drum, va tinem calea, va atragem atentia, va facem sa va opriti macar cateva secunde, pe trotuarul din fata cladirii in care nu ati intrat pana acum niciodata. Acesta ar putea fi textul
unui eventual manifest al creatorilor spectacolului Sado-Maso Blues Bar, un nou text descoperit prin programul DramAcum, text semnat de Maria Manolescu si produs de Teatrul foarte mic din Bucuresti.
Regizoarea Gianina Carbunariu nu are ca public-tinta spectatorul obisnuit cu teatrul, care se asaza constant in fotoliile comode (tot mai comode, prin grija Primariei Capitalei) si are un respect nestirbit fata de orice s-ar intampla pe scena.
Dimpotriva: cei pe care ar vrea sa-i convinga, sa-i implice, sa-i trezeasca din indiferenta sunt cei "nedusi la teatru", spectatorii potentiali, ale caror reactii sunt genuine si se manifesta deschis, fara menajamente. Spre ei vrea sa faca un prim pas si sa le vorbeasca despre viata
lor, asa cum reuseste cu Sado-Maso Blues Bar. Date fiind scopurile, nici ca se putea o mai buna punere in scena decat aceea imaginata de Gianina Carbunariu pentru textul de debut al tinerei autoare Maria Manolescu. Spectacolul se joaca pe mai multe dimensiuni: spatiul de joc se imparte intre inauntru si afara, in strada, iar cel dinauntru pe doua nivele, ca intr-un studio astfel amenajat incat sa ofere cat mai mult confort locatarului, cu living-room jos si dormitor
sus. Spectaculos este felul in care regizoarea - cu sprijinul scenografului Andu Dumitrescu - "arunca" actiunea teatrala in strada, de parca ar vrea sa-i trimita pe actori, ca pe niste mesageri, in inima
unui oras care adesea ramane indiferent la ceea ce ei au de oferit. Parasind sala in care se joaca spectacolele acestui teatru de obicei si amenajand un spatiu de la parter, creatorii spectacolului folosesc din plin geamurile mari, ca o vitrina, aratandu-i pe actori trecatorilor - fiinte vii, aparent intangibile, dar "la vedere", ca intr-o virtuala gradina zoologica, trezind curiozitate si interes. Fascinanta este reactia celor care se opresc cateva secunde sau mai mult, incercand sa urmareasca actiunea care se petrece, dar
interesante sunt si senzatiile incercate de spectatorii dinauntru, care vad doua spectacole intr-unul - cel de pe scena si cel al strazii, o strada dinamica, gata sa invadeze intimitatea salii de teatru. De data asta nu uiti de lume la teatru, nimeni nu "evadeaza" din ea, ci, dimpotriva, iti aminteste de ea brutal, nu numai din cauza subiectului - aventura unor tineri derutati, confuzi, victime ale unei societati in schimbare, pusi pe facut bani, dar impiedicati de propria lor candoare sa-si duca planurile "vicioase" la bun sfarsit - ci mai ales gratie solutiei inedite gasite de regizoare pentru a "imparti" spectacolul in doua. Constructia complicata a piesei, care implica cateva momente de "teatru in teatru", momente in care se rememoreaza scene din trecut, iar cei doi actori isi abandoneaza propriile roluri pentru a juca altele, fie ale parintilor, fie ale lor la alte varste, ii supune pe Rolando Matsangos si Virgil Aioanei la mari eforturi. In unele cazuri, granita dintre trecut si prezent nu se mai vede, iar personajele se amesteca derutant pentru spectator, dar tonusul spectacolului este rapid recuperat si relansat de cei doi, carora li se alatura Adrian Anghel in scenele de final.
Sado-Maso Blues Bar propune un comentariu curajos despre lumea in care traim, o cronica urbana cu o forma profund originala care reconfirma calitatile unei tinere creatoare cu o voce extrem de personala - Gianina Carbunariu.
unui eventual manifest al creatorilor spectacolului Sado-Maso Blues Bar, un nou text descoperit prin programul DramAcum, text semnat de Maria Manolescu si produs de Teatrul foarte mic din Bucuresti.
Regizoarea Gianina Carbunariu nu are ca public-tinta spectatorul obisnuit cu teatrul, care se asaza constant in fotoliile comode (tot mai comode, prin grija Primariei Capitalei) si are un respect nestirbit fata de orice s-ar intampla pe scena.
Dimpotriva: cei pe care ar vrea sa-i convinga, sa-i implice, sa-i trezeasca din indiferenta sunt cei "nedusi la teatru", spectatorii potentiali, ale caror reactii sunt genuine si se manifesta deschis, fara menajamente. Spre ei vrea sa faca un prim pas si sa le vorbeasca despre viata
lor, asa cum reuseste cu Sado-Maso Blues Bar. Date fiind scopurile, nici ca se putea o mai buna punere in scena decat aceea imaginata de Gianina Carbunariu pentru textul de debut al tinerei autoare Maria Manolescu. Spectacolul se joaca pe mai multe dimensiuni: spatiul de joc se imparte intre inauntru si afara, in strada, iar cel dinauntru pe doua nivele, ca intr-un studio astfel amenajat incat sa ofere cat mai mult confort locatarului, cu living-room jos si dormitor
sus. Spectaculos este felul in care regizoarea - cu sprijinul scenografului Andu Dumitrescu - "arunca" actiunea teatrala in strada, de parca ar vrea sa-i trimita pe actori, ca pe niste mesageri, in inima
unui oras care adesea ramane indiferent la ceea ce ei au de oferit. Parasind sala in care se joaca spectacolele acestui teatru de obicei si amenajand un spatiu de la parter, creatorii spectacolului folosesc din plin geamurile mari, ca o vitrina, aratandu-i pe actori trecatorilor - fiinte vii, aparent intangibile, dar "la vedere", ca intr-o virtuala gradina zoologica, trezind curiozitate si interes. Fascinanta este reactia celor care se opresc cateva secunde sau mai mult, incercand sa urmareasca actiunea care se petrece, dar
interesante sunt si senzatiile incercate de spectatorii dinauntru, care vad doua spectacole intr-unul - cel de pe scena si cel al strazii, o strada dinamica, gata sa invadeze intimitatea salii de teatru. De data asta nu uiti de lume la teatru, nimeni nu "evadeaza" din ea, ci, dimpotriva, iti aminteste de ea brutal, nu numai din cauza subiectului - aventura unor tineri derutati, confuzi, victime ale unei societati in schimbare, pusi pe facut bani, dar impiedicati de propria lor candoare sa-si duca planurile "vicioase" la bun sfarsit - ci mai ales gratie solutiei inedite gasite de regizoare pentru a "imparti" spectacolul in doua. Constructia complicata a piesei, care implica cateva momente de "teatru in teatru", momente in care se rememoreaza scene din trecut, iar cei doi actori isi abandoneaza propriile roluri pentru a juca altele, fie ale parintilor, fie ale lor la alte varste, ii supune pe Rolando Matsangos si Virgil Aioanei la mari eforturi. In unele cazuri, granita dintre trecut si prezent nu se mai vede, iar personajele se amesteca derutant pentru spectator, dar tonusul spectacolului este rapid recuperat si relansat de cei doi, carora li se alatura Adrian Anghel in scenele de final.
Sado-Maso Blues Bar propune un comentariu curajos despre lumea in care traim, o cronica urbana cu o forma profund originala care reconfirma calitatile unei tinere creatoare cu o voce extrem de personala - Gianina Carbunariu.
Plimbatul mortului la romani
Chiar si dupa intrarea in UE, inmormantarile autohtone raman aceleasi melodrame, in care mortul e transformat in bun public.
Distinsa doamna Margareta Luca a trecut in lumea celor drepti cu sufletul impacat si cocotata intr-o remorca de tractor.
Tudum, tudum, tudum!”, gafaie ofticos motorul tractorului. Iar remorca atasata prinde cu furie toate gropile de pe strada, zguduind-o abrupt si vizibil neplacut pe Margareta Luca. Cea despre care lumea zice ca este „o doamna” nu pare sa aiba nimic impotriva. Nici macar atunci cand se intra in zona noroioasa, iar un barbat (pe care, avand in vedere criteriile estetice ale Margaretei Luca, aceasta l-ar fi gasit ca fiind profund neatragator), o apuca brutal de piept incercand sa mai atenueze socurile drumului.
Astazi, doamna Luca pare mai degraba rezervata, pana la punctul tacerii depline. Sigur, ea este cea care conduce intregul alai, toti ochii sunt atintiti ba asupra rochiei, ba asupra parului sau a ochilor. Si numai daca auzi un singur comentariu facut la adresa dansei iti vine sa te faci mic:
„N-am vazut-o niciodata sa arate in halul asta...”. Insa mimica fetei si gesturile doamnei Luca raman neschimbate. Ar fi si pacat sa caute pricina intr-o zi asa insorita si mai ales ca, dupa atat amar de timp, in sfarsit, toate rudele si cunoscutii dansei au venit s-o vada. In plus, nici nu prea are timp. Margareta Luca a murit si urmeaza, cat de curand, sa fie ingropata.
„Haideti la poarta ca trece mortu’”
Doamna Luca a intrat in Uniunea Europeana paralizata complet. Suferea de-o boala a oaselor si articulatiilor, descoperita cu mai bine de 20 de ani in urma. Pana la momentul decesului, viata
dansei fusese un lung sir de momente dureroase, comprimate in crize nervoase. N-a mai apucat sa prinda infuzia de fonduri europene pe piata romaneasca, nici macar scandalul „Biletelul”, in acea vreme fiind, dupa spusele cunoscutilor, „intr-un fel de coma”. S-a stins din viata fara urlete de durere sau tanguieli inutile, pe o strada aflata la periferia Ploiestiului, doar cu sotul la capatai.
Margareta Luca este analizata acum, cu vadit interes, de un baietel de vreo 5 ani. Intamplarea face ca doamna Luca sa treaca taman prin fata curtii familiei copilului, iar mama i-a convocat pe toti la poarta „sa vada mortul”.
Baietelul o priveste insistent, uimit, nevoie mare, de culoarea ciudata in care se prezinta aratarea, un soi de gri pe care tatal sau, sosit intr-o suflare la fata locului, il compara cu „cenusa ce ramane dupa ce facem noi gratar”.
Tare s-ar mai fi indignat Margareta Luca, pusa in fata unei astfel de mostre de umor badaranesc... Dar acum chiar nu poate. Remorca a prins o noua groapa, iar flacaul de langa e nevoit sa-i puna nervos mana pe gat. E mai bine asa, altfel ar fi riscat chiar sa se dea, Doamne fereste!, cu capul de marginea cosciugului. Iar asta chiar nu se poate, asa, in vazul lumii...
Tractorul, remorca si cosciugul
Zarva mare a fost imediat dupa moartea Margaretei. Oamenii aflasera care de pe unde, televizor, ziare sau de la altii ca, de la Bruxelles, UE nu ne mai lasa sa ingropam mortul dupa datina straveche. Cel mai greu i-a fost lui Gheorghe Balan, un vecin al raposatei, desemnat in unanimitate sa se ocupe de detaliile ingropaciunii.
Dupa ce s-a chinuit de pomana sa faca rost de-un dric profesional, Gheorghe a apelat la un cunoscut, un prieten cu tractor si remorca. N-a fost deloc usor. Camaradul era, se pare, un zgarie-branza. I-a cerut stive de bani doar pentru motorina, basca onorariul aferent unui sofer profesionist, reprofilat.
A doua mare problema a constituit-o modelul cosciugului. Balan ar fi vrut ceva dintr-o scandura mai usoara. Insa banii de zile negre ai Margaretei (stransi dintr-o pensie modica) n-au fost suficienti. In final, s-a ales cu un sicriu tocmai bun pentru niste lucratori la o cariera de piatra, ornat insa cat de cat rezonabil.
„Pup-o pe mamaia...”
In fine, se ridica problema angajarii unor tineri vanjosi care sa ridice si sa coboare cosciugul de pe marginea remorcii, aflata la o inaltime deloc neglijabila. Salvarea a venit de la cativa baieti din zona. In lipsa unui loc de munca, acestia au acceptat provocarea, pentru un onorariu mic si-o masa calda la pomana. La final, Gheorghe Balan a primit laude unanime pentru o organizare perfecta, chiar si in limita posibilitatilor.
Imediat dupa imbalsamare, Margareta Luca a fost adusa acasa, urcata pe masa in sufragerie (ca era mai de soi) si expusa timp de doua nopti, ca la muzeu. Mobilierul
din casa a fost mutat pentru a deschide la maximum locul din jurul doamnei. Nu pentru ca dansa ar fi fost in timpul vietii claustrofoba, ci pentru a spori confortul pelerinilor de la capataiul ei.
Cum masa din sufragerie fusese adusa din bucatarie, femeile care se ocupau cu gateala au facut rost de-o masuta plianta, unde se ingramadeau, nevoie mare, fiecare disperata sa nu care cumva sa-si piarda locul stabilit. Tot din lipsa de spatiu (casa
sotilor Luca fiind una destul de mica), prajelile, sarmalele si coliva au fost facute la nici trei metri de corpul rigid din cosciug.
In camera cealalta, Margareta Luca are oaspeti importanti. Tocmai i-au sosit o fiica, sotul ei si doi nepoti. „Haide mama, du-te si sarut-o pe mamaia”, ii spune mama baiatului mai mare, un tanar de vreo 15 ani, atacat nemilos de cosuri.
Acesta face o fata ingretosata, uitandu-se parca la o punga plina cu gunoaie: „Nu pot. Mi-e scarba.”, ii raspunde mamei. „Te duci si o pupi. Asa se face”, pune capat discutiei femeia, moment in care baiatul duce la indeplinire operatiunea si iese rapid din camera. Cel mic scapa mai usor. Se apropie in forta de corpul inert, duce buzele aproape de fruntea bunicii, dupa care, convins ca nimeni nu s-a prins de smecherie, iese in fuga.
DESTINATIE FINALA
„Da’ la New York cum crezi ca am fi inmormantat-o?”
Dar sa ne intoarcem la ultimul drum al doamnei Margareta Luca. Aceasta a plecat de la biserica (nu fara peripetii, dupa ce sicriul era gata-gata sa fie scapat de cateva ori) si trece, chiar in acest moment, prin mijlocul pietei unde-si facea cumparaturile cand era sanatoasa. In jurul remorcii s-au adunat cativa tiganusi care pandesc ca niste animale de prada momentul in care cortegiul se opreste la o rascruce de drumuri, iar familia decedatei arunca cu bani.
E duminica dimineata si piata e plina ochi. In mod normal, orice doamna care s-ar bucura de atentia acordata Margaretei ar trebui sa se simta flatata. Zeci de fete blocate in directia dansei, tarabagii mutandu-si in mare graba legumele si fructele ca sa-i faca loc celei care trece, pana si copiii au incremenit parca in timp, sorbind imaginea din fata ochisorilor holbati. Fire retinuta, Margareta se multumeste sa priveasca insa inerta si rece tot spectacolul din jur.
In final, a fost o reusita deplina
Dupa ce aproape a taiat pe verticala Ploiestiul, in drumul de la biserica la cimitir, si a facut cunostinta, pe parcurs, cu o gramada de oameni noi si prietenosi care au tinut s-o sarute pe frunte sau sa o prezinte copiilor si cunoscutilor, Margareta Luca se afla acum in cimitirul unde urmeaza sa ramana o buna bucata de timp. Acoperita de flori, procurate-n graba de la ambulanti, femeia e coborata lent in groapa adanca. Fundalul sonor este asigurat de chiotele de simpatie ale celor prezenti.
„Asa ne ingropam noi mortii. Asa am vazut de mici ca se face. Nu conteaza ca e la noi in sat sau in Ploiesti. Ce, daca Margareta ar fi murit la New York, am fi facut-o altfel? Poate ar fi fost putin diferit, dar tot tre’ sa plimbi mortul prin oras, sa-l jeleasca lumea, ca altfel e mare pacat”.
Cu aceste cuvinte
profunde, organizatorul Gheorghe Balan si-a incheiat misiunea. Si, judecand exclusiv in termeni de „misiune-ndeplinita”, lumea pare sa fie de acord ca a fost o reusita. „I-ar fi placut asa de mult sa vada cum a fost inmormantata”, spune o femeie din multime.
„Puneti niste muzica populara!”
Da, in mod clar, totul e in regula. Si nu-ti trebuie talent sa ghicesti asta. E suficient sa te uiti doar la mesenii care inghit cu nesat sarma dupa sarma, mititei, pilaf, aperitive, friptura de pasare, totul umezit bine cu vin si tuiculita. E suficient sa te uiti cum rad zgomotos ca sa-ti dai seama ca oamenii se simt in largul lor, ca la ei acasa, cum vine vorba.
Intre timp, la masa au aparut persoane noi: „Vecinul de la trei strazi distanta”, „verisoara, da’ nu foarte primara”, sau „postasul care-i aducea pensia”. Cu totii au cunoscut-o, desigur, foarte bine pe Margareta Luca. Prinsi de atmosfera si de organizarea fara de cusur, cativa invitati uita definitiv pentru ce au venit.
Ca domnul acesta care s-a trezit strigand: „Puneti ma niste muzica populara! Ce naiba, zici ca esti la mort...”. Sau ca doamna de la capatul mesei care intuieste gandurile celorlalti: „Margaretei i-ar fi placut masa asta. Miroase asa frumos in casa. Miroase a bucurie”. Probabil si Margareta Luca ar fi putut simti mirosul din fosta sa casa. Asta daca, in acest moment, n-ar fi profund deranjata de un miros puternic de pamant proaspat sapat.
Mortul, intre „boscorodeala” si „pornografie”. Un etnolog si un regizor analizeaza fatetele inmormantarii in secolul XXI
„...si cinstita holera de la ‘48 a inceput a secera prin Humulesti in dreapta si in stanga, de se auzea numai chiu si vai in toate partile. Si eu, neastamparat cum eram, ba ieseam la parlaz, cand trecea cu mortul pe la poarta noastra si-l boscorodeam cu cimilitura:
Chitigaie, gaie, ce ai in tigaie?
Papa puilor duc in valea socilor.
Ferice de gangur, ca sede intr-un varf de soc
Si se roaga rugului si se-nchina cucului!
Nici pentru mine, nici pentru tine,
Ci pentru budihacea de la groapa,
Sa-i dai vaca de vaca si doi boi sa taca, ba il petreceam pana la biserica si apoi veneam acasa cu sanul incarcat de covrigi, mere turture, nuci poleite, roscove si smochine din pomul mortului, de se incruceau tata si mama cand ma vedeau cu dansele.”
Asta era atunci. Intre mustruluiala copilareasca a lui Ion Creanga si procesiunea urbana de astazi, in care mortul este carat descoperit dintr-un cartier in celalalt, sunt secole si moduri diferite de a privi conceptul de „obicei”. Pentru etnologi insa, cele doua nu sunt decat variante diferite ale aceleiasi interpretari. Rezumata generic: „Cultura celor vii care-si ingroapa mortul”.
Transferul obiceiurilor de inmormantare din cadrul comunitatilor mici, de tip rural, in cel al oraselor a inceput inca din primii ani ai secolului XX, odata cu aparitia mahalalelor. Ritualul pastra insa un anumit caracter discret: procesiunea si inmormantarea propriu-zisa se faceau in aceeasi zona, iar persoanele invitate erau doar apropiatii familiei.
Un al doilea transfer, mult mai brutal de data aceasta, a avut loc odata cu mutarea fortata a taranilor la orase, in „epoca industrializarii”. Din cauza fluxului mare de persoane aduse in mediul urban, practic „peste noapte”, a planurilor urbanistice inghesuite si a numarului mic de cimitire, familia decedatului era obligata, de multe ori, sa transporte trupul acestuia pana in cealalta parte a orasului.
Obiceiuri vechi in spatiu nou
„Riturile pagane fara origine clara”, cum sunt denumite de etnologi etapele inmormantarii, intra astfel in cotidianul urban. „Apar pentru prima data masinile deschise, iar moartea devine un spectacol, mai ales prin amploarea „scenei” si a numarului de „spectatori”„, sustine Serban Anghelescu, etnolog la Muzeul Taranului Roman. Parte a obiceiurilor rurale se mentin si primesc noi valente prin integrarea lor in spatiul amplu al orasului.
„Exista distinctia clara intre educatia rationala si cea potrivit careia sufletul mortului ramane in casa timp de trei zile. Mortul „stie”, „aude”, „rationeaza”, iar lumea trebuie sa-l vorbeasca de bine. Este o perioada extrem de delicata. Inmormantarea nu mai are legatura cu un act „familiar”, insa ramane spaima ca faci ceva rau daca nu respecti traditia.
O lume fara nimic „dincolo”
Sensul defilarii mortului - cel de a figura pe pamant calatoria de dincolo - se transforma treptat intr-un spectacol la care sunt invitate persoane necunoscute familiei. Pentru a patrunde aici nu mai e nevoie de vreun grad de rudenie, ci doar de simpla prezenta a spectatorului de pe strada la „momentul si locul potrivite”.
Ce se schimba odata cu aderarea la Uniunea Europeana? „Astazi se vorbeste despre „pornografia mortii”. Moartea a devenit subiect tabu, precum pornografia. Pe termen lung, totul tinde catre tratarea mortii ca un fenomen pur sanitar. Noile reguli au aparut de la o societate care crede ca umanitatea este strict rationala si tot ce este la nivel religios tine de un imaginar primitiv.
In acest fel insa nu se creeaza decat o lume fara nimic dincolo. Nu te poti dispensa de imaginar. Este imposibil sa desfiintezi ritualul traditional si toate spaimele omului de rand. Ar fi o lume neinteresanta”, conchide etnologul Serban Anghelescu.
Ca la manual
Normele europene de inmormantare
> Mortii vor fi ingropati in sicrie ecologice si vor fi imbracati cu haine biodegradabile si incaltati cu pantofi de unica folosinta.
> Antreprenorii de pompe funebre sunt obligati sa vanda sicrie cu grosimea de minimum trei centimetri. Acestea trebuie sa aiba captuseala biodegradabila si sa fie prevazute cu epuratoare (supape cu filtru de carbon care elimina gazele din sicriul de lemn astfel incat, in timpul transportului, acesta sa nu crape). Cel mai ieftin sicriu „european” va costa 12 milioane de lei vechi.
> Cea mai ieftina dublura biodegradabila pentru sicriul ecologic costa 28 de euro, iar cea mai scumpa depaseste 160 de euro.
> Sicriul trebuie prevazut cu un filtru, astfel incat resturile umane sa nu patrunda in mediul ambiant. Cel mai ieftin epurator costa 25 de euro, iar unul mai performant poate ajunge la 75 de euro.
> Tinerea si privegherea mortului timp de trei zile in casa in care a locuit, potrivit traditiei romanesti, nu mai sunt permise. Familiile defunctilor sunt obligate sa depuna corpul persoanei decedate numai in capele autorizate, iar priveghiul se va mai tine numai in cimitire.
PUNEREA IN SCENA
„Practic, joci un rol, nu?”
„Tot ce m-a interesat in acest film a fost sa studiez indeaproape disparitia unui barbat”, declara Cristi Puiu intr-un interviu acordat postului BBC4. Se intampla imediat dupa ce „Moartea domnului Lazarescu” primea premiul pentru cinematografie internationala, acordat de cunoscutul canal britanic. Regizorul roman vorbeste in continuare despre „debarasarea de aceasta disparitie”, despre obiceiuri si tehnica si despre inmormantare ca „gesturi intre acte”.
EVZ: Care sunt primele amintiri legate de inmormantare, de disparitia cuiva „cunoscut”?
Cristi Puiu: Am crescut la marginea Bucurestiului, in cartierul Ozana. Mai erau doua blocuri si dadeam in camp si fabrici: Policolor, fabrica de oxigen lichid... Pe scara noastra era un adevarat cosmos. Populatia era amestecata, erau oameni veniti de peste tot. Familia de vizavi era o familie de munteni, a treia familie de pe palier erau bucuresteni get-beget, la etaj era o familie de ucraineni, o alta familie de ardeleni. Era un bloc cu patru etaje, iar in 15 apartamente gaseai tot: romani, evrei, tigani, greci, polonezi.
In „decorul” acesta am avut prima experienta legata de inmormantare si disparitie in general. Aveam 6-7 ani. Tata lucra la Spitalul Colentina. Era planificator, o treaba legata de partea administrativa, insa oamenii stiau ca el lucreaza la spital si cum ii placea sa faca tapaj de cunostintele medicale, iar la noi pe scara nu era niciun medic, oamenii il mai chemau.
Intr-o seara, pe la ora 9.00, l-a chemat domnul Cocheci de la etajul trei. Lui Costel, baiatul lor mijlociu, ii curgea sange pe nas si gura. Tata, care oricum era prapastios, s-a ingrozit. L-a luat in brate si a fugit in papuci sa-l duca la spital. Au mers la Urgente, iar doctorii i-au spus ca are hemoragie interna, ca nu o pot localiza si ca nu pot face nimic pentru el. A murit. Am aflat in noaptea aceea.
Cum a reactionat comunitatea din zona?
Eram familii in oglinda: doi frati si o sora. Comunitatea in sine a fost distrusa de acest eveniment. Caci, pana la urma, ce este o scara de bloc daca nu un sat pe verticala? Nu mai stiu de unde era familia lor. Dar, in traditia zonei, daca iti murea un copil trebuia „preluat”, cred ca acesta este cuvantul potrivit, un copil din vecinatate care sa devina copilul lor pe viata. Eu am fost ales.
Normal ca am crescut tot alaturi de parintii mei, dar, dupa inmormantare, la masa, parintii lui Costel mi-au luat din piata haine, o masa si un scaun din lemn de brad, o galeata, rechizite. Tot ce-mi aduc aminte astazi e ca mi-era jena sa ma dezbrac in fata doamnei Cocheci. Am fost dus sa-l vad pe Costel in sicriu. A
m vrut sa fug, dar cand am vazut ca toti cei care veneau in fata mea il sarutau am simtit obligatia sa o fac si eu. Tin minte ca avea o chestie, ca o rana, un herpes enorm in zona gurii si era foarte rece. Nu se suprapunea cu nimic din ceea ce vazusem sau simtisem pana atunci. Aceasta este amintirea care mi-a marcat cel mai profund copilaria.
Mai are vreo legatura inmormantarea, cel putin in forma ei urbana, cu conceptul de „traditie” sau e o defilare in care sunt angajati, nu la propriu fireste, actori neprofesionisti?
Normal ca se joaca un rol dupa ureche, dar, pana la urma, in raport cu ce? Traditia nu este o piesa de muzeu, nu o bagi in formol si o tii in borcan. Obiceiurile noastre se transforma si trebuie lasate sa se transforme. Nu cred ca exista un imperativ: „Astea sunt traditiile, in ordinea asta, nu va atingeti de ele”. Mai degraba exista un soi de telefon fara fir, iar oamenii fac totul dupa ureche. Lucrurile se conserva aproximativ si cred ca asta este partea frumoasa a ceea ce se cheama folclor, obiceiuri populare sau traditie.
In concluzie... Cat din ceea ce vedem astazi la o inmormantare este natural si cat e „teatru”?
Este o gramada de „acting” la inmormantare, normal. Omul are nevoie de asta. In fond, e vorba de protejarea propriei sale
imagini. Plus ca durerea, fata de ras, e mult mai spectaculoasa si mai usor de falsificat.
De unde nevoia asta de spectacol? Se poate vorbi de o modificare sau e relativizare a traditiilor prin dezvoltarea tehnologica si media?
Pai sa luam celebrul caz al „Crimei din Primaverii”. Deschizi televizorul, dai pe OTV si te trezesti spectator la un priveghi. Sau te duci la o inmormantare cu un set de traditii si te trezesti actor angajat pentru cateva ore. Gesturile tale intra in „live” sau sunt inregistrate, difuzate in prime-time si alte sute de mii sau milioane de oameni iti analizeaza suferinta. Joci un rol, practic, nu?
Primul efect al productiei tehnologice la care suntem spectatori este cel de a defini „obi-ceiurile” prin termene de garantie si data de expirare. Lucrurile se schimba, nu mai exista criterii clare.
Cinematografic, ai fi interesat sa surprinzi inmormantarea tot in nota asta de spectacol?
Deloc. Nu vreau imagini cu femei si barbati smulgandu-si parul din cap. M-ar interesa mai degraba ceea ce Eugene Ionesco numea „ce fac personajele intre acte”.
Cred in momentele care nu duc mai departe fictiunea. Ca atunci cand, in timpul unui priveghi, ne apuca durerea de stomac si vrem sa luam un distonocalm. Si nu gasim distonocalm si trebuie sa trimitem pe cineva sau mergem la un vecin. M-ar interesa modul in care viata este repusa in drepturi chiar pe perioada priveghiului, a inmormantarii.
Distinsa doamna Margareta Luca a trecut in lumea celor drepti cu sufletul impacat si cocotata intr-o remorca de tractor.
Tudum, tudum, tudum!”, gafaie ofticos motorul tractorului. Iar remorca atasata prinde cu furie toate gropile de pe strada, zguduind-o abrupt si vizibil neplacut pe Margareta Luca. Cea despre care lumea zice ca este „o doamna” nu pare sa aiba nimic impotriva. Nici macar atunci cand se intra in zona noroioasa, iar un barbat (pe care, avand in vedere criteriile estetice ale Margaretei Luca, aceasta l-ar fi gasit ca fiind profund neatragator), o apuca brutal de piept incercand sa mai atenueze socurile drumului.
Astazi, doamna Luca pare mai degraba rezervata, pana la punctul tacerii depline. Sigur, ea este cea care conduce intregul alai, toti ochii sunt atintiti ba asupra rochiei, ba asupra parului sau a ochilor. Si numai daca auzi un singur comentariu facut la adresa dansei iti vine sa te faci mic:
„N-am vazut-o niciodata sa arate in halul asta...”. Insa mimica fetei si gesturile doamnei Luca raman neschimbate. Ar fi si pacat sa caute pricina intr-o zi asa insorita si mai ales ca, dupa atat amar de timp, in sfarsit, toate rudele si cunoscutii dansei au venit s-o vada. In plus, nici nu prea are timp. Margareta Luca a murit si urmeaza, cat de curand, sa fie ingropata.
„Haideti la poarta ca trece mortu’”
Doamna Luca a intrat in Uniunea Europeana paralizata complet. Suferea de-o boala a oaselor si articulatiilor, descoperita cu mai bine de 20 de ani in urma. Pana la momentul decesului, viata
dansei fusese un lung sir de momente dureroase, comprimate in crize nervoase. N-a mai apucat sa prinda infuzia de fonduri europene pe piata romaneasca, nici macar scandalul „Biletelul”, in acea vreme fiind, dupa spusele cunoscutilor, „intr-un fel de coma”. S-a stins din viata fara urlete de durere sau tanguieli inutile, pe o strada aflata la periferia Ploiestiului, doar cu sotul la capatai.
Margareta Luca este analizata acum, cu vadit interes, de un baietel de vreo 5 ani. Intamplarea face ca doamna Luca sa treaca taman prin fata curtii familiei copilului, iar mama i-a convocat pe toti la poarta „sa vada mortul”.
Baietelul o priveste insistent, uimit, nevoie mare, de culoarea ciudata in care se prezinta aratarea, un soi de gri pe care tatal sau, sosit intr-o suflare la fata locului, il compara cu „cenusa ce ramane dupa ce facem noi gratar”.
Tare s-ar mai fi indignat Margareta Luca, pusa in fata unei astfel de mostre de umor badaranesc... Dar acum chiar nu poate. Remorca a prins o noua groapa, iar flacaul de langa e nevoit sa-i puna nervos mana pe gat. E mai bine asa, altfel ar fi riscat chiar sa se dea, Doamne fereste!, cu capul de marginea cosciugului. Iar asta chiar nu se poate, asa, in vazul lumii...
Tractorul, remorca si cosciugul
Zarva mare a fost imediat dupa moartea Margaretei. Oamenii aflasera care de pe unde, televizor, ziare sau de la altii ca, de la Bruxelles, UE nu ne mai lasa sa ingropam mortul dupa datina straveche. Cel mai greu i-a fost lui Gheorghe Balan, un vecin al raposatei, desemnat in unanimitate sa se ocupe de detaliile ingropaciunii.
Dupa ce s-a chinuit de pomana sa faca rost de-un dric profesional, Gheorghe a apelat la un cunoscut, un prieten cu tractor si remorca. N-a fost deloc usor. Camaradul era, se pare, un zgarie-branza. I-a cerut stive de bani doar pentru motorina, basca onorariul aferent unui sofer profesionist, reprofilat.
A doua mare problema a constituit-o modelul cosciugului. Balan ar fi vrut ceva dintr-o scandura mai usoara. Insa banii de zile negre ai Margaretei (stransi dintr-o pensie modica) n-au fost suficienti. In final, s-a ales cu un sicriu tocmai bun pentru niste lucratori la o cariera de piatra, ornat insa cat de cat rezonabil.
„Pup-o pe mamaia...”
In fine, se ridica problema angajarii unor tineri vanjosi care sa ridice si sa coboare cosciugul de pe marginea remorcii, aflata la o inaltime deloc neglijabila. Salvarea a venit de la cativa baieti din zona. In lipsa unui loc de munca, acestia au acceptat provocarea, pentru un onorariu mic si-o masa calda la pomana. La final, Gheorghe Balan a primit laude unanime pentru o organizare perfecta, chiar si in limita posibilitatilor.
Imediat dupa imbalsamare, Margareta Luca a fost adusa acasa, urcata pe masa in sufragerie (ca era mai de soi) si expusa timp de doua nopti, ca la muzeu. Mobilierul
din casa a fost mutat pentru a deschide la maximum locul din jurul doamnei. Nu pentru ca dansa ar fi fost in timpul vietii claustrofoba, ci pentru a spori confortul pelerinilor de la capataiul ei.
Cum masa din sufragerie fusese adusa din bucatarie, femeile care se ocupau cu gateala au facut rost de-o masuta plianta, unde se ingramadeau, nevoie mare, fiecare disperata sa nu care cumva sa-si piarda locul stabilit. Tot din lipsa de spatiu (casa
sotilor Luca fiind una destul de mica), prajelile, sarmalele si coliva au fost facute la nici trei metri de corpul rigid din cosciug.
In camera cealalta, Margareta Luca are oaspeti importanti. Tocmai i-au sosit o fiica, sotul ei si doi nepoti. „Haide mama, du-te si sarut-o pe mamaia”, ii spune mama baiatului mai mare, un tanar de vreo 15 ani, atacat nemilos de cosuri.
Acesta face o fata ingretosata, uitandu-se parca la o punga plina cu gunoaie: „Nu pot. Mi-e scarba.”, ii raspunde mamei. „Te duci si o pupi. Asa se face”, pune capat discutiei femeia, moment in care baiatul duce la indeplinire operatiunea si iese rapid din camera. Cel mic scapa mai usor. Se apropie in forta de corpul inert, duce buzele aproape de fruntea bunicii, dupa care, convins ca nimeni nu s-a prins de smecherie, iese in fuga.
DESTINATIE FINALA
„Da’ la New York cum crezi ca am fi inmormantat-o?”
Dar sa ne intoarcem la ultimul drum al doamnei Margareta Luca. Aceasta a plecat de la biserica (nu fara peripetii, dupa ce sicriul era gata-gata sa fie scapat de cateva ori) si trece, chiar in acest moment, prin mijlocul pietei unde-si facea cumparaturile cand era sanatoasa. In jurul remorcii s-au adunat cativa tiganusi care pandesc ca niste animale de prada momentul in care cortegiul se opreste la o rascruce de drumuri, iar familia decedatei arunca cu bani.
E duminica dimineata si piata e plina ochi. In mod normal, orice doamna care s-ar bucura de atentia acordata Margaretei ar trebui sa se simta flatata. Zeci de fete blocate in directia dansei, tarabagii mutandu-si in mare graba legumele si fructele ca sa-i faca loc celei care trece, pana si copiii au incremenit parca in timp, sorbind imaginea din fata ochisorilor holbati. Fire retinuta, Margareta se multumeste sa priveasca insa inerta si rece tot spectacolul din jur.
In final, a fost o reusita deplina
Dupa ce aproape a taiat pe verticala Ploiestiul, in drumul de la biserica la cimitir, si a facut cunostinta, pe parcurs, cu o gramada de oameni noi si prietenosi care au tinut s-o sarute pe frunte sau sa o prezinte copiilor si cunoscutilor, Margareta Luca se afla acum in cimitirul unde urmeaza sa ramana o buna bucata de timp. Acoperita de flori, procurate-n graba de la ambulanti, femeia e coborata lent in groapa adanca. Fundalul sonor este asigurat de chiotele de simpatie ale celor prezenti.
„Asa ne ingropam noi mortii. Asa am vazut de mici ca se face. Nu conteaza ca e la noi in sat sau in Ploiesti. Ce, daca Margareta ar fi murit la New York, am fi facut-o altfel? Poate ar fi fost putin diferit, dar tot tre’ sa plimbi mortul prin oras, sa-l jeleasca lumea, ca altfel e mare pacat”.
Cu aceste cuvinte
profunde, organizatorul Gheorghe Balan si-a incheiat misiunea. Si, judecand exclusiv in termeni de „misiune-ndeplinita”, lumea pare sa fie de acord ca a fost o reusita. „I-ar fi placut asa de mult sa vada cum a fost inmormantata”, spune o femeie din multime.
„Puneti niste muzica populara!”
Da, in mod clar, totul e in regula. Si nu-ti trebuie talent sa ghicesti asta. E suficient sa te uiti doar la mesenii care inghit cu nesat sarma dupa sarma, mititei, pilaf, aperitive, friptura de pasare, totul umezit bine cu vin si tuiculita. E suficient sa te uiti cum rad zgomotos ca sa-ti dai seama ca oamenii se simt in largul lor, ca la ei acasa, cum vine vorba.
Intre timp, la masa au aparut persoane noi: „Vecinul de la trei strazi distanta”, „verisoara, da’ nu foarte primara”, sau „postasul care-i aducea pensia”. Cu totii au cunoscut-o, desigur, foarte bine pe Margareta Luca. Prinsi de atmosfera si de organizarea fara de cusur, cativa invitati uita definitiv pentru ce au venit.
Ca domnul acesta care s-a trezit strigand: „Puneti ma niste muzica populara! Ce naiba, zici ca esti la mort...”. Sau ca doamna de la capatul mesei care intuieste gandurile celorlalti: „Margaretei i-ar fi placut masa asta. Miroase asa frumos in casa. Miroase a bucurie”. Probabil si Margareta Luca ar fi putut simti mirosul din fosta sa casa. Asta daca, in acest moment, n-ar fi profund deranjata de un miros puternic de pamant proaspat sapat.
Mortul, intre „boscorodeala” si „pornografie”. Un etnolog si un regizor analizeaza fatetele inmormantarii in secolul XXI
„...si cinstita holera de la ‘48 a inceput a secera prin Humulesti in dreapta si in stanga, de se auzea numai chiu si vai in toate partile. Si eu, neastamparat cum eram, ba ieseam la parlaz, cand trecea cu mortul pe la poarta noastra si-l boscorodeam cu cimilitura:
Chitigaie, gaie, ce ai in tigaie?
Papa puilor duc in valea socilor.
Ferice de gangur, ca sede intr-un varf de soc
Si se roaga rugului si se-nchina cucului!
Nici pentru mine, nici pentru tine,
Ci pentru budihacea de la groapa,
Sa-i dai vaca de vaca si doi boi sa taca, ba il petreceam pana la biserica si apoi veneam acasa cu sanul incarcat de covrigi, mere turture, nuci poleite, roscove si smochine din pomul mortului, de se incruceau tata si mama cand ma vedeau cu dansele.”
Asta era atunci. Intre mustruluiala copilareasca a lui Ion Creanga si procesiunea urbana de astazi, in care mortul este carat descoperit dintr-un cartier in celalalt, sunt secole si moduri diferite de a privi conceptul de „obicei”. Pentru etnologi insa, cele doua nu sunt decat variante diferite ale aceleiasi interpretari. Rezumata generic: „Cultura celor vii care-si ingroapa mortul”.
Transferul obiceiurilor de inmormantare din cadrul comunitatilor mici, de tip rural, in cel al oraselor a inceput inca din primii ani ai secolului XX, odata cu aparitia mahalalelor. Ritualul pastra insa un anumit caracter discret: procesiunea si inmormantarea propriu-zisa se faceau in aceeasi zona, iar persoanele invitate erau doar apropiatii familiei.
Un al doilea transfer, mult mai brutal de data aceasta, a avut loc odata cu mutarea fortata a taranilor la orase, in „epoca industrializarii”. Din cauza fluxului mare de persoane aduse in mediul urban, practic „peste noapte”, a planurilor urbanistice inghesuite si a numarului mic de cimitire, familia decedatului era obligata, de multe ori, sa transporte trupul acestuia pana in cealalta parte a orasului.
Obiceiuri vechi in spatiu nou
„Riturile pagane fara origine clara”, cum sunt denumite de etnologi etapele inmormantarii, intra astfel in cotidianul urban. „Apar pentru prima data masinile deschise, iar moartea devine un spectacol, mai ales prin amploarea „scenei” si a numarului de „spectatori”„, sustine Serban Anghelescu, etnolog la Muzeul Taranului Roman. Parte a obiceiurilor rurale se mentin si primesc noi valente prin integrarea lor in spatiul amplu al orasului.
„Exista distinctia clara intre educatia rationala si cea potrivit careia sufletul mortului ramane in casa timp de trei zile. Mortul „stie”, „aude”, „rationeaza”, iar lumea trebuie sa-l vorbeasca de bine. Este o perioada extrem de delicata. Inmormantarea nu mai are legatura cu un act „familiar”, insa ramane spaima ca faci ceva rau daca nu respecti traditia.
O lume fara nimic „dincolo”
Sensul defilarii mortului - cel de a figura pe pamant calatoria de dincolo - se transforma treptat intr-un spectacol la care sunt invitate persoane necunoscute familiei. Pentru a patrunde aici nu mai e nevoie de vreun grad de rudenie, ci doar de simpla prezenta a spectatorului de pe strada la „momentul si locul potrivite”.
Ce se schimba odata cu aderarea la Uniunea Europeana? „Astazi se vorbeste despre „pornografia mortii”. Moartea a devenit subiect tabu, precum pornografia. Pe termen lung, totul tinde catre tratarea mortii ca un fenomen pur sanitar. Noile reguli au aparut de la o societate care crede ca umanitatea este strict rationala si tot ce este la nivel religios tine de un imaginar primitiv.
In acest fel insa nu se creeaza decat o lume fara nimic dincolo. Nu te poti dispensa de imaginar. Este imposibil sa desfiintezi ritualul traditional si toate spaimele omului de rand. Ar fi o lume neinteresanta”, conchide etnologul Serban Anghelescu.
Ca la manual
Normele europene de inmormantare
> Mortii vor fi ingropati in sicrie ecologice si vor fi imbracati cu haine biodegradabile si incaltati cu pantofi de unica folosinta.
> Antreprenorii de pompe funebre sunt obligati sa vanda sicrie cu grosimea de minimum trei centimetri. Acestea trebuie sa aiba captuseala biodegradabila si sa fie prevazute cu epuratoare (supape cu filtru de carbon care elimina gazele din sicriul de lemn astfel incat, in timpul transportului, acesta sa nu crape). Cel mai ieftin sicriu „european” va costa 12 milioane de lei vechi.
> Cea mai ieftina dublura biodegradabila pentru sicriul ecologic costa 28 de euro, iar cea mai scumpa depaseste 160 de euro.
> Sicriul trebuie prevazut cu un filtru, astfel incat resturile umane sa nu patrunda in mediul ambiant. Cel mai ieftin epurator costa 25 de euro, iar unul mai performant poate ajunge la 75 de euro.
> Tinerea si privegherea mortului timp de trei zile in casa in care a locuit, potrivit traditiei romanesti, nu mai sunt permise. Familiile defunctilor sunt obligate sa depuna corpul persoanei decedate numai in capele autorizate, iar priveghiul se va mai tine numai in cimitire.
PUNEREA IN SCENA
„Practic, joci un rol, nu?”
„Tot ce m-a interesat in acest film a fost sa studiez indeaproape disparitia unui barbat”, declara Cristi Puiu intr-un interviu acordat postului BBC4. Se intampla imediat dupa ce „Moartea domnului Lazarescu” primea premiul pentru cinematografie internationala, acordat de cunoscutul canal britanic. Regizorul roman vorbeste in continuare despre „debarasarea de aceasta disparitie”, despre obiceiuri si tehnica si despre inmormantare ca „gesturi intre acte”.
EVZ: Care sunt primele amintiri legate de inmormantare, de disparitia cuiva „cunoscut”?
Cristi Puiu: Am crescut la marginea Bucurestiului, in cartierul Ozana. Mai erau doua blocuri si dadeam in camp si fabrici: Policolor, fabrica de oxigen lichid... Pe scara noastra era un adevarat cosmos. Populatia era amestecata, erau oameni veniti de peste tot. Familia de vizavi era o familie de munteni, a treia familie de pe palier erau bucuresteni get-beget, la etaj era o familie de ucraineni, o alta familie de ardeleni. Era un bloc cu patru etaje, iar in 15 apartamente gaseai tot: romani, evrei, tigani, greci, polonezi.
In „decorul” acesta am avut prima experienta legata de inmormantare si disparitie in general. Aveam 6-7 ani. Tata lucra la Spitalul Colentina. Era planificator, o treaba legata de partea administrativa, insa oamenii stiau ca el lucreaza la spital si cum ii placea sa faca tapaj de cunostintele medicale, iar la noi pe scara nu era niciun medic, oamenii il mai chemau.
Intr-o seara, pe la ora 9.00, l-a chemat domnul Cocheci de la etajul trei. Lui Costel, baiatul lor mijlociu, ii curgea sange pe nas si gura. Tata, care oricum era prapastios, s-a ingrozit. L-a luat in brate si a fugit in papuci sa-l duca la spital. Au mers la Urgente, iar doctorii i-au spus ca are hemoragie interna, ca nu o pot localiza si ca nu pot face nimic pentru el. A murit. Am aflat in noaptea aceea.
Cum a reactionat comunitatea din zona?
Eram familii in oglinda: doi frati si o sora. Comunitatea in sine a fost distrusa de acest eveniment. Caci, pana la urma, ce este o scara de bloc daca nu un sat pe verticala? Nu mai stiu de unde era familia lor. Dar, in traditia zonei, daca iti murea un copil trebuia „preluat”, cred ca acesta este cuvantul potrivit, un copil din vecinatate care sa devina copilul lor pe viata. Eu am fost ales.
Normal ca am crescut tot alaturi de parintii mei, dar, dupa inmormantare, la masa, parintii lui Costel mi-au luat din piata haine, o masa si un scaun din lemn de brad, o galeata, rechizite. Tot ce-mi aduc aminte astazi e ca mi-era jena sa ma dezbrac in fata doamnei Cocheci. Am fost dus sa-l vad pe Costel in sicriu. A
m vrut sa fug, dar cand am vazut ca toti cei care veneau in fata mea il sarutau am simtit obligatia sa o fac si eu. Tin minte ca avea o chestie, ca o rana, un herpes enorm in zona gurii si era foarte rece. Nu se suprapunea cu nimic din ceea ce vazusem sau simtisem pana atunci. Aceasta este amintirea care mi-a marcat cel mai profund copilaria.
Mai are vreo legatura inmormantarea, cel putin in forma ei urbana, cu conceptul de „traditie” sau e o defilare in care sunt angajati, nu la propriu fireste, actori neprofesionisti?
Normal ca se joaca un rol dupa ureche, dar, pana la urma, in raport cu ce? Traditia nu este o piesa de muzeu, nu o bagi in formol si o tii in borcan. Obiceiurile noastre se transforma si trebuie lasate sa se transforme. Nu cred ca exista un imperativ: „Astea sunt traditiile, in ordinea asta, nu va atingeti de ele”. Mai degraba exista un soi de telefon fara fir, iar oamenii fac totul dupa ureche. Lucrurile se conserva aproximativ si cred ca asta este partea frumoasa a ceea ce se cheama folclor, obiceiuri populare sau traditie.
In concluzie... Cat din ceea ce vedem astazi la o inmormantare este natural si cat e „teatru”?
Este o gramada de „acting” la inmormantare, normal. Omul are nevoie de asta. In fond, e vorba de protejarea propriei sale
imagini. Plus ca durerea, fata de ras, e mult mai spectaculoasa si mai usor de falsificat.
De unde nevoia asta de spectacol? Se poate vorbi de o modificare sau e relativizare a traditiilor prin dezvoltarea tehnologica si media?
Pai sa luam celebrul caz al „Crimei din Primaverii”. Deschizi televizorul, dai pe OTV si te trezesti spectator la un priveghi. Sau te duci la o inmormantare cu un set de traditii si te trezesti actor angajat pentru cateva ore. Gesturile tale intra in „live” sau sunt inregistrate, difuzate in prime-time si alte sute de mii sau milioane de oameni iti analizeaza suferinta. Joci un rol, practic, nu?
Primul efect al productiei tehnologice la care suntem spectatori este cel de a defini „obi-ceiurile” prin termene de garantie si data de expirare. Lucrurile se schimba, nu mai exista criterii clare.
Cinematografic, ai fi interesat sa surprinzi inmormantarea tot in nota asta de spectacol?
Deloc. Nu vreau imagini cu femei si barbati smulgandu-si parul din cap. M-ar interesa mai degraba ceea ce Eugene Ionesco numea „ce fac personajele intre acte”.
Cred in momentele care nu duc mai departe fictiunea. Ca atunci cand, in timpul unui priveghi, ne apuca durerea de stomac si vrem sa luam un distonocalm. Si nu gasim distonocalm si trebuie sa trimitem pe cineva sau mergem la un vecin. M-ar interesa modul in care viata este repusa in drepturi chiar pe perioada priveghiului, a inmormantarii.
La intalnire cu Eliade
n cuprinsul manifestarilor dedicate lui Mircea Eliade in anul 2007, cand intreaga comunitate intelectuala si academica din Romania aniverseaza 100 de ani de la nasterea marelui om de cultura, le consemnam si pe cele cuprinse in agenda prozatorului australian, de origine romana, Octavian Sarbatoare, care va sosi la Bucuresti, astazi. Specializat in filosofie, religie hinduista si tehnici sapientiale - domenii
care il preocupa de peste trei decenii - Sarbatoare este autorul mai multor carti inspirate de practicarea hinduismlui. In onoarea scriitorului si filozofului roman, Octavian Sarbatoare a fondat, in 1998, Societatea Literara Internationala "Mircea Eliade", al carei site de pe Internet (MEILS) poate fi accesat de specialisti sau simpli cititori. Ultimele sale
volume, "India nemuritoare" si "Iubire in India", publicate la inceputul acestui an la Sydney, sunt dedicate centenarului Mircea Eliade. Un obiectiv important al vizitei lui Octavian Sarbatoare in Romania este intalnirea sa cu doamna Speranta Ileana Baciu, directoarea Editurii "FLORI SPIRITUALE" din Deva, in vederea unei colaborari, care, speram, va fi de lunga durata.
care il preocupa de peste trei decenii - Sarbatoare este autorul mai multor carti inspirate de practicarea hinduismlui. In onoarea scriitorului si filozofului roman, Octavian Sarbatoare a fondat, in 1998, Societatea Literara Internationala "Mircea Eliade", al carei site de pe Internet (MEILS) poate fi accesat de specialisti sau simpli cititori. Ultimele sale
volume, "India nemuritoare" si "Iubire in India", publicate la inceputul acestui an la Sydney, sunt dedicate centenarului Mircea Eliade. Un obiectiv important al vizitei lui Octavian Sarbatoare in Romania este intalnirea sa cu doamna Speranta Ileana Baciu, directoarea Editurii "FLORI SPIRITUALE" din Deva, in vederea unei colaborari, care, speram, va fi de lunga durata.
Ce ascunde pretul-record al tabloului de Pallady
Avem o piata de arta in care totul se face in tacere.
La Casa de licitatii Alis, duminica a fost atins un nou record de pret pentru o pictura autohtona. A urmat o adevarata avalansa de intrebari si de prognoze despre piata de arta din Romania. Este vorba despre o pictura de Theodor Pallady, „Nud cu esarfa galbena“, ce provine din colectia Filip Enescu si pentru care au licitat, dupa cum au declarat pentru „Cotidianul“ reprezentanti ai casei de licitatie, sase colectionari de arta. Cit a durat licitatia ramine un secret al Casei Alis, insa cert este ca, de la un pret de pornire de aproximativ 30.000 de euro, s-a ajuns la 75.000 de euro, cea mai mare suma platita vreodata pentru un obiect de arta la o casa de licitatii din Romania. Recordul era detinut anterior de un tablou de Nicolae Grigorescu. Dupa cum ne-a declarat anticarul si colectionarul Marius Nicolescu, de la Galeria Curtea Veche, care a asistat la licitatia prin telefon, cistigatorul licitatiei este un grec bine informat despre piata de arta din Romania si cu numerosi consilieri in domeniu.
Tablourile se coteaza secret in Romania
Care au fost criteriile dupa care a fost cotata pictura inainte de a intra in licitatie? Criticul de arta Petru Oprea, unul dintre membrii comisiei de expertiza de la Casa de licitatii Alis, ne lamureste ca „tabloul are toate calitatile unei capodopere: este original, reprezentativ si… o capodopera. Daca vreti sa stiti exact ce criterii am aplicat, cititi ce am scris eu despre istoria artei“. Sursele noastre ne-au explicat ca lipsa totala de transparenta in ceea ce priveste cotarea obiectelor de arta este o constanta a Casei de licitatii Alis.
„Piata de arta apartine speculatiei”
Insa „casele de licitatie nu reprezinta un reper. Se cumpara lucrari valoroase la preturi de nimic sau lucrari nu foarte bune la preturi disproportionat de mari; piata de arta este una a speculatiei majore si depinde foarte de mult de tipul de circuit. De exemplu, «Nudul cu esarfa galbena» al lui Pallady face parte dintr-un circuit intern si reflecta exclusiv un anume moment si anumite interese
de pe piata autohtona de arta“, a precizat curatorul Stefan Tiron.
Un scandal politic ajuta piata neagra
Scriitorul Tudor Octavian explica partial recordul printr-o conjunctura politica favorabila: colectionarii bogati se temeau pina de curind sa investeasca in opere scumpe din cauza evenimentelor legate de Adrian Nastase; dupa ce s-a incheiat scandalul, colectionarii au inceput sa fie interesati din nou de licitatiile de picturi rare. A nu se intelege de aici ca vinzarile de opere de pe piata de arta au lipsit, explica scriitorul. Piata neagra lucreaza in tacere, cind conjuncturile nu sint favorabile licitatiilor. El e convins ca preturile din Romania vor continua sa creasca, partial printr-o aliniere treptata la politica de piata europeana.
Aspiram naiv la piata de arta frantuzeasca
Colectionarul Marius Nicolescu crede ca cele mai multe dintre explicatiile jurnalistilor „sint puerile“. In primul rind, preturile de pe piata picturii din Romania nu se vor asemana niciodata cu cele europene: „Daca francezii se lauda cu fineturi, noi ne laudam cu sarmale. Apoi, noi nu avem colectionari adevarati: cei pe care ii avem nu stiu ce inseamna sa vii acasa tremurind de bucurie ca ai obtinut un tablou la o licitatie. Ei se bucura de mici lovituri de piata“.
Jocul licitatiei este intretinut uneori ilegal
Pretul unei opere este foarte diferit de valoarea sa, primul fiind dat de conjuncturi specifice, arata colectionarul Marius Nicolescu. De exemplu, vinzarea-record a tabloului lui Pallady poate sa fi fost rezultatul unui joc momentan de orgolii intre citiva colectionari. Nu este exclusa nici posibilitatea ca printre colectionari sa se fi infiltrat oameni cu simplul rol de a plusa foarte mult, ca sa creasca pretul si tensiunea in timp
scurt, pentru a se retrage la un moment dat din competitie, mai adauga Marius Nicolescu. Astfel de cazuri s-au mai intimplat, ne explica reprezentanti ai Casei de licitatii Alis, si s-a ajuns chiar in instanta din asemenea motive. In cele din urma, totul s-a rezolvat prin intelegeri in afara instantei.
Pretul, incomod pentru casele de licitatie
Tudor Octavian este de parere ca cei din cadrul comisiei de expertiza de la Casa de licitatii Alis au mizat pe faptul ca „era vorba despre o opera care se va vinde precis. Pe piata noastra nu exista cote de pret. Exista doar anumite plafoane. Logica este urmatoarea: casa de licitatii este interesata sa vinda pur si simplu. Intre un nimic prestigios si un cistig modest, este preferata intotdeauna cea de-a doua varianta, filosofie care este in defavoarea deponentului“. In plus
, scriitorul explica si faptul ca, in fata multor jocuri ilegale, reprezentantii galeriilor „inchid ochii pentru ca nu sint interesati sa demaste si sa piarda astfel unii clienti valorosi“.
Colectionarii nu cauta arta moderna
Curatorul Stefan Tiron crede ca se contureaza, treptat, o clasa din ce in ce mai puternica de colectionari de arta plastica, ceea ce poate duce la cresterea preturilor; pe de alta parte, acestia fac parte din asa-numita categorie „young ever“ si sint pasionati mai mult de arta contemporana decit de arta clasica sau moderna. Si galeristul Dan Popescu arata ca „piata de arta clasica si moderna si-a atins maximumul in ceea ce priveste preturile“. Logica dupa care preturile vor creste din pricina integrarii in Uniunea Europeana i se pare lui Dan Popescu naiva: „Nu va exista un surplus de cerere. Doar un manager cultural extrem de bine pregatit ar putea contribui la asa ceva“.
*
Ei vind bine
Alte tablouri vindute duminica la Casa de licitatii Alis:
* Corneliu Baba, “Peisaj cu pod” . Pret de pornire: 23.000 de lei; Pret de vinzare: 55.000 de lei
* Nadejda Udaltsova, “Compozitie abstracta”. Pret de pornire: 9.000 de lei; Pret de vinzare: 20.000 de lei
* Marius Bunescu, “Faleza la Constanta”. Pret de pornire: 6.000 de lei; Pret de vinzare: 10.000 de lei
* Adam Baltatu, “Vase cu flori”. Pret de pornire: 8.500 de lei; Pret de vinzare: 11.500 de lei
* Ion Musceleanu, “Nud”. Pret de pornire: 2.600 de lei; Pret de vinzare: 7.000 de lei
La Casa de licitatii Alis, duminica a fost atins un nou record de pret pentru o pictura autohtona. A urmat o adevarata avalansa de intrebari si de prognoze despre piata de arta din Romania. Este vorba despre o pictura de Theodor Pallady, „Nud cu esarfa galbena“, ce provine din colectia Filip Enescu si pentru care au licitat, dupa cum au declarat pentru „Cotidianul“ reprezentanti ai casei de licitatie, sase colectionari de arta. Cit a durat licitatia ramine un secret al Casei Alis, insa cert este ca, de la un pret de pornire de aproximativ 30.000 de euro, s-a ajuns la 75.000 de euro, cea mai mare suma platita vreodata pentru un obiect de arta la o casa de licitatii din Romania. Recordul era detinut anterior de un tablou de Nicolae Grigorescu. Dupa cum ne-a declarat anticarul si colectionarul Marius Nicolescu, de la Galeria Curtea Veche, care a asistat la licitatia prin telefon, cistigatorul licitatiei este un grec bine informat despre piata de arta din Romania si cu numerosi consilieri in domeniu.
Tablourile se coteaza secret in Romania
Care au fost criteriile dupa care a fost cotata pictura inainte de a intra in licitatie? Criticul de arta Petru Oprea, unul dintre membrii comisiei de expertiza de la Casa de licitatii Alis, ne lamureste ca „tabloul are toate calitatile unei capodopere: este original, reprezentativ si… o capodopera. Daca vreti sa stiti exact ce criterii am aplicat, cititi ce am scris eu despre istoria artei“. Sursele noastre ne-au explicat ca lipsa totala de transparenta in ceea ce priveste cotarea obiectelor de arta este o constanta a Casei de licitatii Alis.
„Piata de arta apartine speculatiei”
Insa „casele de licitatie nu reprezinta un reper. Se cumpara lucrari valoroase la preturi de nimic sau lucrari nu foarte bune la preturi disproportionat de mari; piata de arta este una a speculatiei majore si depinde foarte de mult de tipul de circuit. De exemplu, «Nudul cu esarfa galbena» al lui Pallady face parte dintr-un circuit intern si reflecta exclusiv un anume moment si anumite interese
de pe piata autohtona de arta“, a precizat curatorul Stefan Tiron.
Un scandal politic ajuta piata neagra
Scriitorul Tudor Octavian explica partial recordul printr-o conjunctura politica favorabila: colectionarii bogati se temeau pina de curind sa investeasca in opere scumpe din cauza evenimentelor legate de Adrian Nastase; dupa ce s-a incheiat scandalul, colectionarii au inceput sa fie interesati din nou de licitatiile de picturi rare. A nu se intelege de aici ca vinzarile de opere de pe piata de arta au lipsit, explica scriitorul. Piata neagra lucreaza in tacere, cind conjuncturile nu sint favorabile licitatiilor. El e convins ca preturile din Romania vor continua sa creasca, partial printr-o aliniere treptata la politica de piata europeana.
Aspiram naiv la piata de arta frantuzeasca
Colectionarul Marius Nicolescu crede ca cele mai multe dintre explicatiile jurnalistilor „sint puerile“. In primul rind, preturile de pe piata picturii din Romania nu se vor asemana niciodata cu cele europene: „Daca francezii se lauda cu fineturi, noi ne laudam cu sarmale. Apoi, noi nu avem colectionari adevarati: cei pe care ii avem nu stiu ce inseamna sa vii acasa tremurind de bucurie ca ai obtinut un tablou la o licitatie. Ei se bucura de mici lovituri de piata“.
Jocul licitatiei este intretinut uneori ilegal
Pretul unei opere este foarte diferit de valoarea sa, primul fiind dat de conjuncturi specifice, arata colectionarul Marius Nicolescu. De exemplu, vinzarea-record a tabloului lui Pallady poate sa fi fost rezultatul unui joc momentan de orgolii intre citiva colectionari. Nu este exclusa nici posibilitatea ca printre colectionari sa se fi infiltrat oameni cu simplul rol de a plusa foarte mult, ca sa creasca pretul si tensiunea in timp
scurt, pentru a se retrage la un moment dat din competitie, mai adauga Marius Nicolescu. Astfel de cazuri s-au mai intimplat, ne explica reprezentanti ai Casei de licitatii Alis, si s-a ajuns chiar in instanta din asemenea motive. In cele din urma, totul s-a rezolvat prin intelegeri in afara instantei.
Pretul, incomod pentru casele de licitatie
Tudor Octavian este de parere ca cei din cadrul comisiei de expertiza de la Casa de licitatii Alis au mizat pe faptul ca „era vorba despre o opera care se va vinde precis. Pe piata noastra nu exista cote de pret. Exista doar anumite plafoane. Logica este urmatoarea: casa de licitatii este interesata sa vinda pur si simplu. Intre un nimic prestigios si un cistig modest, este preferata intotdeauna cea de-a doua varianta, filosofie care este in defavoarea deponentului“. In plus
, scriitorul explica si faptul ca, in fata multor jocuri ilegale, reprezentantii galeriilor „inchid ochii pentru ca nu sint interesati sa demaste si sa piarda astfel unii clienti valorosi“.
Colectionarii nu cauta arta moderna
Curatorul Stefan Tiron crede ca se contureaza, treptat, o clasa din ce in ce mai puternica de colectionari de arta plastica, ceea ce poate duce la cresterea preturilor; pe de alta parte, acestia fac parte din asa-numita categorie „young ever“ si sint pasionati mai mult de arta contemporana decit de arta clasica sau moderna. Si galeristul Dan Popescu arata ca „piata de arta clasica si moderna si-a atins maximumul in ceea ce priveste preturile“. Logica dupa care preturile vor creste din pricina integrarii in Uniunea Europeana i se pare lui Dan Popescu naiva: „Nu va exista un surplus de cerere. Doar un manager cultural extrem de bine pregatit ar putea contribui la asa ceva“.
*
Ei vind bine
Alte tablouri vindute duminica la Casa de licitatii Alis:
* Corneliu Baba, “Peisaj cu pod” . Pret de pornire: 23.000 de lei; Pret de vinzare: 55.000 de lei
* Nadejda Udaltsova, “Compozitie abstracta”. Pret de pornire: 9.000 de lei; Pret de vinzare: 20.000 de lei
* Marius Bunescu, “Faleza la Constanta”. Pret de pornire: 6.000 de lei; Pret de vinzare: 10.000 de lei
* Adam Baltatu, “Vase cu flori”. Pret de pornire: 8.500 de lei; Pret de vinzare: 11.500 de lei
* Ion Musceleanu, “Nud”. Pret de pornire: 2.600 de lei; Pret de vinzare: 7.000 de lei
Martin Scorsese
Un Oscar aşteptat, pe 25 februarie, pentru Martin Scorsese, răsplătit pentru întreaga activitate. Dacă vă aşteptaţi ca Scorsese să ia Oscarul, iată câteva lucruri pe care poate nu le ştiaţi
despre el:
- Numele lui se pronunţă "Scor-sez-si", dar cel mai frecvent i se spune Marty.
- Măsoară doar un 1,60 m şi suferă de astm
.
- Este unul dintre cei 50 de oameni cărora li s-a interzis să calce în Tibet.
- Disney s-a ciocnit cu autorităţile chineze după filmul Kundun (1997), pe care Scorsese l-a regizat.
- Mama şi tatăl lui, Charles Scorsese şi Catherine Scorsese, au apărut în multe dintre producţiile lui, la dorinţa fiului. Catherine a jucat-o pe mama lui Joe Pesci în Goodfellas (1990).
- El este cel care a regizat videoclipul lui Michael Jackson, Bad (1987). Clipul are 16 minute
şi este atât alb-negru, cât şi color, dar în varianta scurtă pentru televiziune sunt păstrate doar scenele color.
- A lucrat de multe ori cu mulţi artişti celebri din muzică: Elvis Presley, Bob Dylan, Jimi Hendrix, The Rolling Stones şi David Bowie. Acum intenţionează să facă un film alături de Mick Jagger despre ultimele trei decenii din industria muzicală.
- Filmele lui preferate sunt Citizen Kane (1941), The Red Shoes (1948) şi Gattopardo, Il (1963).
- A prezidat el însuşi un juriu, cel al Festivalului de Film de la Cannes din 1998.
- Urăşte abuzul de efecte speciale şi încearcă să le folosească atât de rar cât se poate. De aemenea, este împotriva filmelor pe suport digital şi militează pentru filmarea tradiţională, pe peliculă.
despre el:
- Numele lui se pronunţă "Scor-sez-si", dar cel mai frecvent i se spune Marty.
- Măsoară doar un 1,60 m şi suferă de astm
.
- Este unul dintre cei 50 de oameni cărora li s-a interzis să calce în Tibet.
- Disney s-a ciocnit cu autorităţile chineze după filmul Kundun (1997), pe care Scorsese l-a regizat.
- Mama şi tatăl lui, Charles Scorsese şi Catherine Scorsese, au apărut în multe dintre producţiile lui, la dorinţa fiului. Catherine a jucat-o pe mama lui Joe Pesci în Goodfellas (1990).
- El este cel care a regizat videoclipul lui Michael Jackson, Bad (1987). Clipul are 16 minute
şi este atât alb-negru, cât şi color, dar în varianta scurtă pentru televiziune sunt păstrate doar scenele color.
- A lucrat de multe ori cu mulţi artişti celebri din muzică: Elvis Presley, Bob Dylan, Jimi Hendrix, The Rolling Stones şi David Bowie. Acum intenţionează să facă un film alături de Mick Jagger despre ultimele trei decenii din industria muzicală.
- Filmele lui preferate sunt Citizen Kane (1941), The Red Shoes (1948) şi Gattopardo, Il (1963).
- A prezidat el însuşi un juriu, cel al Festivalului de Film de la Cannes din 1998.
- Urăşte abuzul de efecte speciale şi încearcă să le folosească atât de rar cât se poate. De aemenea, este împotriva filmelor pe suport digital şi militează pentru filmarea tradiţională, pe peliculă.
Opiniile elevilor vor conta la acreditarea şcolilor
nspectorii Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP) au luat la pas unităţile şcolare candidate pentru a vedea care este situaţia în teren
Pentru şcolile şi liceele de stat care nu îndeplinesc criteriile de autorizare sau acreditare, nu se anunţă zile prea bune. Evaluările la care vor fi supuse în continuare de ARACIP, bazate nu atât pe verificarea documentelor, ci şi pe discuţiile cu elevii şi părinţii, pot duce chiar şi la desfiinţarea lor.
Verificarea pe care ARACIP a efectuat-o în perioada 2 februarie – 13 martie, în 228 de unităţi şcolare de stat care solicitaseră autorizarea provizorie de funcţionare, a relevat faptul că 26 dintre ele nu aveau niciun motiv să facă această solicitare, neîndeplinind nici pe departe standardele impuse prin lege. „De fapt, la aproape 50% din unităţile evaluate am găsit probleme. Ele au primit totuşi autorizare, dar cu anumite atenţionări. Şi vor fi urmărite în continuare cu atenţia cea mai mare de către noi", atrage atenţia Şerban Iosifescu, preşedintele ARACIP.
Baza materială şi didactică, deficitare în multe şcoli
Şcoli care stau să cadă, bază materială învechită sau inexistentă, spaţii care nu corespund din punct de vedere sanitar, laboratoare lipsă sunt doar câteva dintre problemele descoperite de ARACIP. „La acestea se mai adaugă şi insuficienţa documentelor de proiectare instituţională. Sau, dacă există, multe dintre aceste documente sunt incomplete sau greşit întocmite", precizează Şerban Iosifescu.
Multe dintre unităţile şcolare de stat deja acreditate au şi ele probleme. Dacă în trei ani nu le rezolvă, riscă să li se pună lacătul pe uşă. „În acest an vom evalua în jur de 500 de unităţi acreditate. La cele la care vom găsi deficienţe vom da termen de un an ca să le remedieze. Dacă după această perioadă constatăm că nu s-a întâmplat nimic, intră în procedură de lichidare. Asta înseamnă că, din anul următor, nu vor mai avea drept de înscriere a elevilor. Dacă neregulile persistă şi după un an, elevii şi profesorii din şcoala respectivă vor trebui să-şi caute alte unităţi în care să înveţe şi să predea", avertizează Iosifescu.
Banii daţi de primării abia ajung pentru „cosmetizări"
O recentă evaluare-pilot a mai evidenţiat numeroase alte inconveniente. „În mediul rural, şcolile nu dispun de cabinet medical, elevii apelând, în cazul unor accidente, la dispensarul din sat. Chiar şi şcolile noi necesită reparaţii capitale, iar banii daţi de primărie nu ajung decât pentru cosmetizări. În grădiniţele din mediul rural, spaţiile şcolare au o suprafaţă extrem de mică, raportată la numărul în creştere de preşcolari care poate ajunge şi la 25-30 într-o grupă", se arată în raportul ARACIP.
Au fost întâlnite situaţii în care cadrele didactice din şcolile vizate nu erau angrenate în viaţa şcolilor, refuzând să-şi asume responsabilităţi. Mai sunt încă şcoli care nu au construite rampe de acces pentru copiii cu nevoi speciale.„Nu se acordă suficientă atenţie procedurilor de garantare a securităţii celor implicaţi în viaţa şcolară. În toate unităţile vizitate au fost prezentate dovezi ale prelucrării normelor de securitate, dar nu există proceduri concrete, cunoscute şi afişate la loc
vizibil, pentru situaţii urgente, de criză", se mai punctează în raportul amintit.
Elevii şi părinţii, baze de date
Vizitele la muzeu, serile la teatru sau şedinţele cu părinţii nu vor mai putea fi validate doar în baza unor acte doveditoare sau procese-verbale, în faţa inspectorilor ARACIP. „Mergem şi întrebăm direct elevul sau părintele în legătură cu activităţile didactice care se desfăşoară în timpul
orelor sau după! În plus
, cadrele didactice trebuie să ştie că munţii de acte şi hârtii doveditoare nu constituie baza noastră de informare, ci vizitele de evaluare şi comunicarea directă cu elevii, cu părinţii şi cu profesorii, din şcolile pe care le evaluăm", a atras atenţia preşedintele ARACIP.
Pentru şcolile şi liceele de stat care nu îndeplinesc criteriile de autorizare sau acreditare, nu se anunţă zile prea bune. Evaluările la care vor fi supuse în continuare de ARACIP, bazate nu atât pe verificarea documentelor, ci şi pe discuţiile cu elevii şi părinţii, pot duce chiar şi la desfiinţarea lor.
Verificarea pe care ARACIP a efectuat-o în perioada 2 februarie – 13 martie, în 228 de unităţi şcolare de stat care solicitaseră autorizarea provizorie de funcţionare, a relevat faptul că 26 dintre ele nu aveau niciun motiv să facă această solicitare, neîndeplinind nici pe departe standardele impuse prin lege. „De fapt, la aproape 50% din unităţile evaluate am găsit probleme. Ele au primit totuşi autorizare, dar cu anumite atenţionări. Şi vor fi urmărite în continuare cu atenţia cea mai mare de către noi", atrage atenţia Şerban Iosifescu, preşedintele ARACIP.
Baza materială şi didactică, deficitare în multe şcoli
Şcoli care stau să cadă, bază materială învechită sau inexistentă, spaţii care nu corespund din punct de vedere sanitar, laboratoare lipsă sunt doar câteva dintre problemele descoperite de ARACIP. „La acestea se mai adaugă şi insuficienţa documentelor de proiectare instituţională. Sau, dacă există, multe dintre aceste documente sunt incomplete sau greşit întocmite", precizează Şerban Iosifescu.
Multe dintre unităţile şcolare de stat deja acreditate au şi ele probleme. Dacă în trei ani nu le rezolvă, riscă să li se pună lacătul pe uşă. „În acest an vom evalua în jur de 500 de unităţi acreditate. La cele la care vom găsi deficienţe vom da termen de un an ca să le remedieze. Dacă după această perioadă constatăm că nu s-a întâmplat nimic, intră în procedură de lichidare. Asta înseamnă că, din anul următor, nu vor mai avea drept de înscriere a elevilor. Dacă neregulile persistă şi după un an, elevii şi profesorii din şcoala respectivă vor trebui să-şi caute alte unităţi în care să înveţe şi să predea", avertizează Iosifescu.
Banii daţi de primării abia ajung pentru „cosmetizări"
O recentă evaluare-pilot a mai evidenţiat numeroase alte inconveniente. „În mediul rural, şcolile nu dispun de cabinet medical, elevii apelând, în cazul unor accidente, la dispensarul din sat. Chiar şi şcolile noi necesită reparaţii capitale, iar banii daţi de primărie nu ajung decât pentru cosmetizări. În grădiniţele din mediul rural, spaţiile şcolare au o suprafaţă extrem de mică, raportată la numărul în creştere de preşcolari care poate ajunge şi la 25-30 într-o grupă", se arată în raportul ARACIP.
Au fost întâlnite situaţii în care cadrele didactice din şcolile vizate nu erau angrenate în viaţa şcolilor, refuzând să-şi asume responsabilităţi. Mai sunt încă şcoli care nu au construite rampe de acces pentru copiii cu nevoi speciale.„Nu se acordă suficientă atenţie procedurilor de garantare a securităţii celor implicaţi în viaţa şcolară. În toate unităţile vizitate au fost prezentate dovezi ale prelucrării normelor de securitate, dar nu există proceduri concrete, cunoscute şi afişate la loc
vizibil, pentru situaţii urgente, de criză", se mai punctează în raportul amintit.
Elevii şi părinţii, baze de date
Vizitele la muzeu, serile la teatru sau şedinţele cu părinţii nu vor mai putea fi validate doar în baza unor acte doveditoare sau procese-verbale, în faţa inspectorilor ARACIP. „Mergem şi întrebăm direct elevul sau părintele în legătură cu activităţile didactice care se desfăşoară în timpul
orelor sau după! În plus
, cadrele didactice trebuie să ştie că munţii de acte şi hârtii doveditoare nu constituie baza noastră de informare, ci vizitele de evaluare şi comunicarea directă cu elevii, cu părinţii şi cu profesorii, din şcolile pe care le evaluăm", a atras atenţia preşedintele ARACIP.
Chiriasi pe viata
Pentru aplicarea unitara a prevederilor OUG 68/2006 privind masuri pentru dezvoltarea activitatii in domeniul constructiilor de locuinte, potrivit careia fondul de locuinte destinate inchirierii persoanelor si/sau familiilor evacuate sau care urmeaza a fi evacuate din locuintele retrocedate in natura
fostilor proprietari se constituie de catre consiliile locale din acele unitati administrativ-teritoriale, care au inregistrat peste 10 cereri formulate de catre persoane indreptatite, Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului (MTCT) propune definirea clara a acestor persoane indreptatite. MTCT considera ca persoanele indreptatite sunt persoanele fizice care indeplinesc, in mod cumulativ, conditiile - sunt titulare ale contractelor de inchiriere sau au avut calitatea de chiriasi, dovedita prin acte, la data retrocedarii pe cale administrativa sau judecatoreasca a locuintelor catre fostii proprietari sau mostenitorilor acestora; nu intra sub incidenta prevederilor art. 14 alin. (2) lit. c) si d) din OUG 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte; nu detin in proprietate o a alta locuinta, inclusiv casa de vacanta; nu au instrainat o locuinta dupa 1 ianuarie 1990; nu au beneficiat si/sau nu beneficiaza de sprijinul statului in credite si executie pentru realizarea unei locuinte; nu detin, in calitate de chirias, o alta locuinta din fondul locativ de stat. Au acces cu prioritate la locuintele din fondul constituit persoanele care au un venit mediu net lunar, realizat in ultimele 12 luni, cu cel putin 20% sub nivelul de venit net lunar stabilit anual; sunt persoane cu handicap, invalizi si/sau pensionari.
Pentru solutionarea cererilor persoanelor indreptatite sa li se repartizeze o locuinta, prin hotarari ale consiliilor locale se vor constitui comisii de analiza vor tine cont de conditiile de locuit ale solicitantilor; numarul copiilor si al celorlalte persoane care gospodaresc impreuna cu solicitantii; starea sanatatii solicitantilor sau a unor membri ai familiilor acestora si vechimea cererilor.
Fondul de locuinte destinate inchirierii persoanelor si/sau familiilor evacuate sau care urmeaza a fi evacuate din locuintele retrocedate in natura fostilor proprietari, apartin domeniului public al unitatilor administrativ-teritoriale in care sunt amplasate si nu pot fi vandute.
fostilor proprietari se constituie de catre consiliile locale din acele unitati administrativ-teritoriale, care au inregistrat peste 10 cereri formulate de catre persoane indreptatite, Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului (MTCT) propune definirea clara a acestor persoane indreptatite. MTCT considera ca persoanele indreptatite sunt persoanele fizice care indeplinesc, in mod cumulativ, conditiile - sunt titulare ale contractelor de inchiriere sau au avut calitatea de chiriasi, dovedita prin acte, la data retrocedarii pe cale administrativa sau judecatoreasca a locuintelor catre fostii proprietari sau mostenitorilor acestora; nu intra sub incidenta prevederilor art. 14 alin. (2) lit. c) si d) din OUG 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte; nu detin in proprietate o a alta locuinta, inclusiv casa de vacanta; nu au instrainat o locuinta dupa 1 ianuarie 1990; nu au beneficiat si/sau nu beneficiaza de sprijinul statului in credite si executie pentru realizarea unei locuinte; nu detin, in calitate de chirias, o alta locuinta din fondul locativ de stat. Au acces cu prioritate la locuintele din fondul constituit persoanele care au un venit mediu net lunar, realizat in ultimele 12 luni, cu cel putin 20% sub nivelul de venit net lunar stabilit anual; sunt persoane cu handicap, invalizi si/sau pensionari.
Pentru solutionarea cererilor persoanelor indreptatite sa li se repartizeze o locuinta, prin hotarari ale consiliilor locale se vor constitui comisii de analiza vor tine cont de conditiile de locuit ale solicitantilor; numarul copiilor si al celorlalte persoane care gospodaresc impreuna cu solicitantii; starea sanatatii solicitantilor sau a unor membri ai familiilor acestora si vechimea cererilor.
Fondul de locuinte destinate inchirierii persoanelor si/sau familiilor evacuate sau care urmeaza a fi evacuate din locuintele retrocedate in natura fostilor proprietari, apartin domeniului public al unitatilor administrativ-teritoriale in care sunt amplasate si nu pot fi vandute.
Spitalul lui Barba-Cot
nstitutul Parhon, vechi de 80 de ani, desi a fost retehnologizat, nu ofera conditii de spitalizare prea bune, spatiile fiind foarte inguste.
Peste 23.000 de romani se interneaza anual la Institutul Parhon din Bucuresti, singurul din tara specializat pe boli endocrinologice.
Ca este vorba despre obezitate, osteoporoza sau cancer
tiroidian, toate cazurile mai grave sunt tratate aici.
Unii pacienti vin pentru investigatii unicat la noi in tara (cum este serotonina plasmatica) ori pentru doctorii recunoscuti, altii pentru ca stadiul bolii lor este prea avansat pentru a mai putea fi tratat in alta parte.
Spitalul este vechi de 80 de ani, iar conditiile hoteliere nu sunt prea bune: canapele rupte, pereti nezugraviti, saltele depasite de vreme. Pacientii apreciaza insa mancarea buna, curatenia si spagile mici.
Au trecut zece ani de cand se consolideaza spitalul
Spitalul ar putea fi reconditionat in urmatorii trei ani, daca se vor termina lucrarile care au inceput acum un deceniu. "Va mai dura ceva, fiindca e vorba de reconsolidare, nu de renovare. Speram sa ajunga si spitalul nostru in epoca moderna", spune medicul
endocrinolog Constantin Dumitrache.
Ca de obicei, fondurile de la stat vin mai greu, si orice intarziere mai amana data finalizarii, explica medicii stadiul lucrarilor.
Totusi, pana se repara unele parti din spital, incep sa se strice altele, renovate acum cativa ani.
"Ce-am vazut acolo! Peretii nezugraviti, canapelele rupte, cu arcuri iesite, caloriferele - de cand erau banii de lemn. Totul e foarte vechi, usile si ferestrele sunt prea mici! Cand am intrat prima oara acolo m-am simtit ca intr-un spital de pitici", isi aminteste Dorina, o femeie trecuta de 50 de ani, care a fost internata pentru o serie de probleme cu glanda.
Cel mai mult i-au placut mancarea si doctorii. "Isi dadeau interesul, nu erau ca pe la alte spitale", povesteste femeia, recunoscand insa ca a mers pe baza de recomandare.
Asistentele se multumesc cu o ciocolata
Iulian D. a nimerit la Sectia de pediatrie cu baiatul lui cand spitalul era in renovare. "Se aduceau paturi noi, se facea curatenie. Cu toate ca erau multi copii
, nu era mizerie", isi aminteste el. A ramas o zi, cat i-a facut celui mic analizele. Nu a stat cine stie ce la cozi pentru ca sunase inainte cu doua-trei zile sa se programeze.
Daca Dorina a insistat sa dea ceva doctorilor, dar
toti au refuzat sa primeasca, Iulian spune ca fara o atentie nu s-a dus niciodata la doctor. "Nu mi-a cerut nimeni nimic. Am dat in jur de 50 de lei, chiar mai putin. Asistentelor, ce sa zic, o ciocolata, acolo!", isi aminteste barbatul.
Aparatura din spital permite efectuarea investigatiilor de specialitate. In institut s-a infiintat primul centru de osteoporoza din tara si tot aici a fost adus primul aparat de densiodometrie osoasa.
"Toate aparatele primite le-am folosit imediat. Niciun cui nu a stat nefolosit", precizeaza doctorul Constantin Dumitrache, fost director al spitalului. Mai exista un computer tomograf, adus in anii ‘92-’93, iar RMN-ul (Rezonanta Magnetica) trebuie sa ajunga in spital "in curand", spun medicii.
Laboratorul de genetica este depasit de vreme, dar urmeaza sa fie modernizat, in conditiile in care cel de patologie anatomica are numai aparatura de ultima generatie. In reconditionare se afla si baza de diagnostic si terapie a cancerului tiroidian, care este inchisa.
SPECIALIZARI
Tratamente
pentru infertilitate
La Institutul de Endocrinologie din Bucuresti se fac peste 80% din operatiile din tara pe glanda tiroida si pe glandele suprarenale.
Alte afectiuni tratate sunt gusa, osteoporoza, obezitatea si infertilitatea.
Parhonul are o Sectie de patologie tiroidiana, inca una metabolica (unde se trateaza, printre altele, obezitatea), o sectie de patologie suprarenala, gonadica si osoasa (pentru osteoporoza sau boala gusii).
Mai exista si o Sectie de chirurgie endocrina si o baza de diagnostic al cancerului tiroidian. In institut se pot trata inclusiv copiii. Toate serviciile sunt gratuite pentru salariati, daca au trimitere de la doctorul de familie. Spitalul se afla pe Bulevardul Aviatorilor, nr. 34-36, iar numarul de telefon este 021/317.20.41.
EVALUARE
Spagi: pleaca de la cativa zeci de lei, dar sunt doctori care refuza sa primeasca
Mancarea: foarte apreciata de pacienti
Atmosfera: mohorata - santierul din curte nu te imbie sa te plimbi, pacientii fumeaza de zor, spatiile sunt foarte inguste, bolnavii nu au unde se relaxa
Curatenie: nici prea-prea, nici foarte-foarte
Comportamentul personalului medical: destul de bun
Program de vizite: marti, joi, duminica, intre 14.30 si 17.30
Peste 23.000 de romani se interneaza anual la Institutul Parhon din Bucuresti, singurul din tara specializat pe boli endocrinologice.
Ca este vorba despre obezitate, osteoporoza sau cancer
tiroidian, toate cazurile mai grave sunt tratate aici.
Unii pacienti vin pentru investigatii unicat la noi in tara (cum este serotonina plasmatica) ori pentru doctorii recunoscuti, altii pentru ca stadiul bolii lor este prea avansat pentru a mai putea fi tratat in alta parte.
Spitalul este vechi de 80 de ani, iar conditiile hoteliere nu sunt prea bune: canapele rupte, pereti nezugraviti, saltele depasite de vreme. Pacientii apreciaza insa mancarea buna, curatenia si spagile mici.
Au trecut zece ani de cand se consolideaza spitalul
Spitalul ar putea fi reconditionat in urmatorii trei ani, daca se vor termina lucrarile care au inceput acum un deceniu. "Va mai dura ceva, fiindca e vorba de reconsolidare, nu de renovare. Speram sa ajunga si spitalul nostru in epoca moderna", spune medicul
endocrinolog Constantin Dumitrache.
Ca de obicei, fondurile de la stat vin mai greu, si orice intarziere mai amana data finalizarii, explica medicii stadiul lucrarilor.
Totusi, pana se repara unele parti din spital, incep sa se strice altele, renovate acum cativa ani.
"Ce-am vazut acolo! Peretii nezugraviti, canapelele rupte, cu arcuri iesite, caloriferele - de cand erau banii de lemn. Totul e foarte vechi, usile si ferestrele sunt prea mici! Cand am intrat prima oara acolo m-am simtit ca intr-un spital de pitici", isi aminteste Dorina, o femeie trecuta de 50 de ani, care a fost internata pentru o serie de probleme cu glanda.
Cel mai mult i-au placut mancarea si doctorii. "Isi dadeau interesul, nu erau ca pe la alte spitale", povesteste femeia, recunoscand insa ca a mers pe baza de recomandare.
Asistentele se multumesc cu o ciocolata
Iulian D. a nimerit la Sectia de pediatrie cu baiatul lui cand spitalul era in renovare. "Se aduceau paturi noi, se facea curatenie. Cu toate ca erau multi copii
, nu era mizerie", isi aminteste el. A ramas o zi, cat i-a facut celui mic analizele. Nu a stat cine stie ce la cozi pentru ca sunase inainte cu doua-trei zile sa se programeze.
Daca Dorina a insistat sa dea ceva doctorilor, dar
toti au refuzat sa primeasca, Iulian spune ca fara o atentie nu s-a dus niciodata la doctor. "Nu mi-a cerut nimeni nimic. Am dat in jur de 50 de lei, chiar mai putin. Asistentelor, ce sa zic, o ciocolata, acolo!", isi aminteste barbatul.
Aparatura din spital permite efectuarea investigatiilor de specialitate. In institut s-a infiintat primul centru de osteoporoza din tara si tot aici a fost adus primul aparat de densiodometrie osoasa.
"Toate aparatele primite le-am folosit imediat. Niciun cui nu a stat nefolosit", precizeaza doctorul Constantin Dumitrache, fost director al spitalului. Mai exista un computer tomograf, adus in anii ‘92-’93, iar RMN-ul (Rezonanta Magnetica) trebuie sa ajunga in spital "in curand", spun medicii.
Laboratorul de genetica este depasit de vreme, dar urmeaza sa fie modernizat, in conditiile in care cel de patologie anatomica are numai aparatura de ultima generatie. In reconditionare se afla si baza de diagnostic si terapie a cancerului tiroidian, care este inchisa.
SPECIALIZARI
Tratamente
pentru infertilitate
La Institutul de Endocrinologie din Bucuresti se fac peste 80% din operatiile din tara pe glanda tiroida si pe glandele suprarenale.
Alte afectiuni tratate sunt gusa, osteoporoza, obezitatea si infertilitatea.
Parhonul are o Sectie de patologie tiroidiana, inca una metabolica (unde se trateaza, printre altele, obezitatea), o sectie de patologie suprarenala, gonadica si osoasa (pentru osteoporoza sau boala gusii).
Mai exista si o Sectie de chirurgie endocrina si o baza de diagnostic al cancerului tiroidian. In institut se pot trata inclusiv copiii. Toate serviciile sunt gratuite pentru salariati, daca au trimitere de la doctorul de familie. Spitalul se afla pe Bulevardul Aviatorilor, nr. 34-36, iar numarul de telefon este 021/317.20.41.
EVALUARE
Spagi: pleaca de la cativa zeci de lei, dar sunt doctori care refuza sa primeasca
Mancarea: foarte apreciata de pacienti
Atmosfera: mohorata - santierul din curte nu te imbie sa te plimbi, pacientii fumeaza de zor, spatiile sunt foarte inguste, bolnavii nu au unde se relaxa
Curatenie: nici prea-prea, nici foarte-foarte
Comportamentul personalului medical: destul de bun
Program de vizite: marti, joi, duminica, intre 14.30 si 17.30
Acord in scris pentru utilizarea politelor RCA in caz de accident usor
Persoanele cu asigurare de raspundere civila auto (RCA) care sunt implicate în accidente nu vor mai fi chemate la sediul asiguratorului pentru a exprima în scris ca vor plati despagubiri catre pagubit, a anuntat, ieri, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor (CSA). Directia Politiei Rutiere a Inspectoratului General al Politiei Române (IGPR) a dispus, la cererea CSA, ca ofiterii si agentii de politie care întocmesc procesul- verbal de constatare în caz de accidente sa introduca si formularea „Sunt de acord cu plata despagubirilor conform Legii 136/1995“, urmata de semnatura asiguratului de RCA.
„Prin aceasta solutie, se elimina inconvenientele procedurale aparute o data cu utilizarea, de la 1 decembrie 2006, a unui nou formular de proces-verbal de constatare în caz de accidente rutiere“, a declarat presedintele CSA, Angela Toncescu. Legislatia în vigoare prevede si posibilitatea ca, în cazul persoanelor fizice, acordul sa fie dat de sotia sau sotul asiguratului.
„Prin aceasta solutie, se elimina inconvenientele procedurale aparute o data cu utilizarea, de la 1 decembrie 2006, a unui nou formular de proces-verbal de constatare în caz de accidente rutiere“, a declarat presedintele CSA, Angela Toncescu. Legislatia în vigoare prevede si posibilitatea ca, în cazul persoanelor fizice, acordul sa fie dat de sotia sau sotul asiguratului.
Margarina consumata in exces ataca inima
Margarina nu este un simplu si inofensiv aliment. Substantele din interiorul
acestui produs alb-galben, ambalat in cutii de plastic colorate, care miroase imbietor precum laptele, sunt nocive. "Margarina face parte din gama grasimilor vegetale
hidrogenate sau partial hidrogenate, din cauza continutului de acizi grasi de tip trans", a declarat prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare
. Aceste grasimi vegetale devin solidificate prin procese chimice cum este hidrogenarea. Margarina este ograsime vegetala inalt aterogena. Aceste grasimi "incurca" o serie de procese metabolice. Ele ataca si sistemul
imunitar, favorizand aparitia infectiilor, intoxicatiilor si chiar a cancerului. Mai mult, favorizeaza acumularea de kilograme
in plus si solicita excesiv ficatul in procesul de metabolizare. Medicii recomanda alegerea unor substituenti naturali cum sunt uleiurile. Faptul ca acest produs dauneaza grav sanatatii a facut ca autoritatile sanitare din Statele Unite ale Americii sa decida interzicerea lui din 2008 in pregatirea mancarurilor din restaurante. Dar care este limita
admisa in consum? Conform studiilor, nutritionistii americani recomanda consumul sub 2 grame zilnic de margarina. In schimb, specialistii europeni sunt mai drastici. Ei sfatuiesc populatia sa nu foloseasca margarina in hrana decat intr-o cantitate foarte mica, sub un gram pe zi. Acest produs poate fi ascuns in multe produse nesanatoase oferite din belsug pe piata (bomboane, ciocolata, gogosi, snacks-uri, frisca, pop-corn etc.). Cu atat mai periculos este faptul ca in perioadele de post aproape la fiecare colt de strada se vand produse de patiserie care mustesc de grasimi vegetale prelucrate industrial. Multi comercianti nu tin cont de efectele asupra sanatatii publice, ci urmaresc profitul cat mai rapid. Produsele de patiserie pentru post sunt pline de grasimi nesanatoase. Acest tip de alimente trebuie evitate, chiar daca nu rancezesc, tin de foame si sunt ieftine. Prof. Mencinicopschi atentioneaza ca in Romania, spre deosebire de UE, etichetele nu contin precizarea "grasimi vegetale nehidrogenate", ci doar "vegetale", fara a se specifica sursa.
acestui produs alb-galben, ambalat in cutii de plastic colorate, care miroase imbietor precum laptele, sunt nocive. "Margarina face parte din gama grasimilor vegetale
hidrogenate sau partial hidrogenate, din cauza continutului de acizi grasi de tip trans", a declarat prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare
. Aceste grasimi vegetale devin solidificate prin procese chimice cum este hidrogenarea. Margarina este ograsime vegetala inalt aterogena. Aceste grasimi "incurca" o serie de procese metabolice. Ele ataca si sistemul
imunitar, favorizand aparitia infectiilor, intoxicatiilor si chiar a cancerului. Mai mult, favorizeaza acumularea de kilograme
in plus si solicita excesiv ficatul in procesul de metabolizare. Medicii recomanda alegerea unor substituenti naturali cum sunt uleiurile. Faptul ca acest produs dauneaza grav sanatatii a facut ca autoritatile sanitare din Statele Unite ale Americii sa decida interzicerea lui din 2008 in pregatirea mancarurilor din restaurante. Dar care este limita
admisa in consum? Conform studiilor, nutritionistii americani recomanda consumul sub 2 grame zilnic de margarina. In schimb, specialistii europeni sunt mai drastici. Ei sfatuiesc populatia sa nu foloseasca margarina in hrana decat intr-o cantitate foarte mica, sub un gram pe zi. Acest produs poate fi ascuns in multe produse nesanatoase oferite din belsug pe piata (bomboane, ciocolata, gogosi, snacks-uri, frisca, pop-corn etc.). Cu atat mai periculos este faptul ca in perioadele de post aproape la fiecare colt de strada se vand produse de patiserie care mustesc de grasimi vegetale prelucrate industrial. Multi comercianti nu tin cont de efectele asupra sanatatii publice, ci urmaresc profitul cat mai rapid. Produsele de patiserie pentru post sunt pline de grasimi nesanatoase. Acest tip de alimente trebuie evitate, chiar daca nu rancezesc, tin de foame si sunt ieftine. Prof. Mencinicopschi atentioneaza ca in Romania, spre deosebire de UE, etichetele nu contin precizarea "grasimi vegetale nehidrogenate", ci doar "vegetale", fara a se specifica sursa.
Romanii care au primit indemnizatie de somaj in tarile bogate ale UE pierd daca se intorc in tara
Deja doi romani au luat plasa din cauza asa-numitului "export al dreptului la indemnizatia de somaj", principiu care integreaza Romania pietei muncii din UE dupa ianuarie 2007. Astfel, exportul dreptului la indemnizatia de somaj prevede urmatoarele: stagiul de cotizare se cumuleaza, indiferent in ce tara din UE ai lucrat, iar indemnizatia de somaj se plateste de catre statul in care ai avut ultimul loc
de munca, dupa legile acestuia. Cei doi romani au muncit in Spania, in constructii, si au fost concediati. Ca urmare a concedierii, beneficiau de indemnizatie de somaj din partea statului spaniol. Exportul dreptului indemnizatiei de somaj prevede si faptul ca suma pe care ai dreptul sa o incasezi o poti primi oriunde in Europa.
Te duci la primul oficiu de forte de munca din statul in care te-ai stabilit, temporar sau permanent, si anunti ca ai de primit o indemnizatie de somaj de "x" euro. Statul in care te-ai stabilit iti plateste indemnizatia, conform legislatiei din statul in care ai lucrat ultima data, urmand ca sa se faca decontarile intre oficiile de forte de munca din cele doua state. In cazul romanilor din exemplul nostru, indemnizatia era de 600 de euro si ei s-au dus la cel mai apropiat sediu al Agentiei de Ocupare a Fortei de Munca din Romania. In locul banilor asteptati, functionarii agentiei le-au oferit locuri de munca in constructii. Cum salariul din Romania era mai mic decat indemnizatia de somaj din Spania, oamenii au refuzat oferta. Functionarii romani au anuntat omologii spanioli ca acestia refuza un loc de munca, iar spaniolii le-au taiat indemnizatia.
Agentia de Ocupare a Fortei de Munca informeaza ca o prevedere importanta a reglementarilor europene privind acordarea indemnizatiei de somaj se refera la mentinerea (exportul) dreptului la indemnizatie atunci cand somerul se deplaseaza intr-un alt Stat Membru pentru a-si cauta un loc de munca. Aceasta prevedere se aplica doar somerilor indemnizati, exportul indemnizatiei fiind posibil doar pentru o perioada limitata de maximum 3 luni. Un somer care primeste prestatia de somaj acordata de institutia competenta in materie de somaj a unui alt Stat Membru si doreste sa-si caute un loc de munca in Romania, se va pune la dispozitia agentiei judetene pentru ocuparea fortei de munca si va beneficia de exportul prestatiei. Plata prestatiei va fi efectuata de agentia judeteana, in numele si pe cheltuiala institutiei competente din Statul Membru respectiv. Pe perioada in care se afla la dispozitia agentiei judetene, somerul se va supune controlului efectuat de aceasta, conform prevederilor legislatiei in materie de somaj din Romania. In consecinta, in cazul in care somerul nu respecta obligatiile care-i revin, agentia judeteana pentru ocuparea fortei de munca va suspenda provizoriu plata prestatiei, pana la aflarea deciziei definitive comunicate de institutia competenta care a acordat dreptul la prestatii.
de munca, dupa legile acestuia. Cei doi romani au muncit in Spania, in constructii, si au fost concediati. Ca urmare a concedierii, beneficiau de indemnizatie de somaj din partea statului spaniol. Exportul dreptului indemnizatiei de somaj prevede si faptul ca suma pe care ai dreptul sa o incasezi o poti primi oriunde in Europa.
Te duci la primul oficiu de forte de munca din statul in care te-ai stabilit, temporar sau permanent, si anunti ca ai de primit o indemnizatie de somaj de "x" euro. Statul in care te-ai stabilit iti plateste indemnizatia, conform legislatiei din statul in care ai lucrat ultima data, urmand ca sa se faca decontarile intre oficiile de forte de munca din cele doua state. In cazul romanilor din exemplul nostru, indemnizatia era de 600 de euro si ei s-au dus la cel mai apropiat sediu al Agentiei de Ocupare a Fortei de Munca din Romania. In locul banilor asteptati, functionarii agentiei le-au oferit locuri de munca in constructii. Cum salariul din Romania era mai mic decat indemnizatia de somaj din Spania, oamenii au refuzat oferta. Functionarii romani au anuntat omologii spanioli ca acestia refuza un loc de munca, iar spaniolii le-au taiat indemnizatia.
Agentia de Ocupare a Fortei de Munca informeaza ca o prevedere importanta a reglementarilor europene privind acordarea indemnizatiei de somaj se refera la mentinerea (exportul) dreptului la indemnizatie atunci cand somerul se deplaseaza intr-un alt Stat Membru pentru a-si cauta un loc de munca. Aceasta prevedere se aplica doar somerilor indemnizati, exportul indemnizatiei fiind posibil doar pentru o perioada limitata de maximum 3 luni. Un somer care primeste prestatia de somaj acordata de institutia competenta in materie de somaj a unui alt Stat Membru si doreste sa-si caute un loc de munca in Romania, se va pune la dispozitia agentiei judetene pentru ocuparea fortei de munca si va beneficia de exportul prestatiei. Plata prestatiei va fi efectuata de agentia judeteana, in numele si pe cheltuiala institutiei competente din Statul Membru respectiv. Pe perioada in care se afla la dispozitia agentiei judetene, somerul se va supune controlului efectuat de aceasta, conform prevederilor legislatiei in materie de somaj din Romania. In consecinta, in cazul in care somerul nu respecta obligatiile care-i revin, agentia judeteana pentru ocuparea fortei de munca va suspenda provizoriu plata prestatiei, pana la aflarea deciziei definitive comunicate de institutia competenta care a acordat dreptul la prestatii.
Slovacia ne va ajuta sa aderam la UE
In debutul vizitei oficiale pe care o efectueaza, joi, in Republica Slovacia, prim-ministrul Vasile Tarlev a avut o intrevedere cu omologul sau slovac, Robert Fico, dupa care discutiile au continuat in format largit, cu participarea delegatiilor din ambele state.
Importanta intensificarii cooperarii pe linia executivelor, precum si a raporturilor comercial-economice, a constituit subiectul principal al dialogului dintre cei doi oficiali. Premierul Vasile Tarlev a mentionat ca, desi schimburile comercial-economice intre cele doua state au constituit in 2006 circa 36 mln lei, cu 20 la suta mai mult decit in anul precedent, exista un potential enorm nevalorificat la capitolul dat. Vasile Tarlev s-a referit, in special, la necesitatea organizarii in comun a forumurilor oamenilor de afaceri, intensificarea cooperarii in domeniile industrial, agroalimentar, turistic, stiintific si al tehnologiilor, protectiei mediului, energeticii, infrastructurii etc. Seful Executivului moldav a staruit asupra necesitatii de a examina posibilitatile de cooperare privind investitiile in complexul viti-vinicol din Moldova si a manifestat interes pentru studierea experientei Slovaciei in domeniul prelucrarii materiei prime in complexul agroindustrial, producerii si asamblarii masinilor si utilajelor pentru industria alimentara.
De asemenea prim-ministrul moldovean a invitat oficialitatile slovace de a sustine initiativa organizarii Zilelor Slovaciei in Moldova si a Zilelor Moldovei in Republica Slovaca.
Referindu-se la optiunea de integrare europeana a Moldovei, Vasile Tarlev a solicitat sprijinul acestei tari in dialogul cu UE pentru facilitarea regimului de vize, acordarea regimului de comert asimetric pentru Moldova, precum si pentru semnarea Acordului de Asociere dintre Moldova si Uniunea Europeana, dupa modelul statelor din Balcanii de Vest.
Robert Fico, la rindul sau, a tinut sa mentioneze interesul tarii sale pentru dezvoltarea continua a relatiilor de colaborare bilaterala. Premierul slovac a salutat, in special, actiunile Guvernului Moldovei si rezultatele obtinute in scurt timp
pe dimensiunea integrarii europene, dind asigurari
ca tara sa va acorda sprijinul necesar
in realizarea obiectivului de integrare europeana. In context, Robert Fico a confirmat sustinerea Guvernului Slovaciei pentru inaugurarea Centrului European Comun de eliberare a vizelor pentru moldoveni, exprimind disponibilitatea tarii sale de a participa la acest proiect.
In alta ordine de idei, prim-ministrul Slovaciei a salutat initiativa partii moldovenesti de creare a Comisiei mixte interguvernamentale pentru cooperare comercial-economica, fapt care, in opinia sa, va impulsiona esential relatiile bilaterale dintre Moldova si Slovacia.
De asemenea, prim-ministrul slovac a lansat invitatia pentru expertii moldoveni din administratia publica centrala de a efectua stagii in Slovacia spre a prelua experienta acestei tari de integrare europeana.
In cadrul sedintei in plen a delegatiilor a avut loc semnarea a doua documente - Acordul dintre Guvernul Moldovei si Guvernul Republicii Slovace cu privire la cooperarea si asistenta reciproca in domeniul vamal si Programul de colaborare dintre Ministerul Educatiei si Tineretului al Moldovei si Ministerul Educatiei al Republici Slovace pentru perioada 2007-2010.
In cadrul vizitei oficiale in Slovacia, Vasile Tarlev s-a intretinut si cu Ivan Gasparovici, presedintele acestei tari. In cadrul intrevederii, partile au apreciat dialogul politic constant si eficient stabilit intre tarile noastre, atit la nivel bilateral, cit si in cadrul organizatiilor internationale. Oficialii au exprimat certitudinea ca actuala vizita, precum si vizita oficiala a presedintelui Slovaciei in Moldova, preconizata pentru luna iunie curent, vor impulsiona dezvoltarea raporturilor de cooperare existente.
Prim-ministrul Vasile Tarlev a vorbit despre actiunile intreprinse de Moldova in directia integrarii europene si implementarii planului de actiuni RM-UE. In context, Vasile Tarlev a solicitat sustinerea oficialitatilor slovace in negocierile privind schimbarea cadrului juridic al relatiilor moldo-comunitare prin acordarea tarii noastre a unui alt statut, mai avansat, diferit de acel de stat vecin, asemanator Acordurilor de asociere, existente intre UE si statele Balcanilor de Vest.
Ivan Gasparovici a subliniat
ca Slovacia este un prieten sincer al Moldovei si este dispusa sa ofere toata experienta sa in domeniul integrarii europene. Presedintele a confirmat disponibilitatea tarii sale de a examina posibilitatea participarii in calitate de membru activ al Centrului de Eliberare a Vizelor, ce va fi inaugurat pe 25 aprilie curent.
In alta ordine de idei, Presedintele slovac a declarat sustinere deplina initiativelor Moldovei de solutionare a problemei transnistrene, pledind pentru integritatea teritoriala a Moldovei. Presedintele Slovaciei a sustinut, de asemenea, continuarea mandatului misiunii EUBAM pina la reglementarea definitiva a conflictului.
Importanta intensificarii cooperarii pe linia executivelor, precum si a raporturilor comercial-economice, a constituit subiectul principal al dialogului dintre cei doi oficiali. Premierul Vasile Tarlev a mentionat ca, desi schimburile comercial-economice intre cele doua state au constituit in 2006 circa 36 mln lei, cu 20 la suta mai mult decit in anul precedent, exista un potential enorm nevalorificat la capitolul dat. Vasile Tarlev s-a referit, in special, la necesitatea organizarii in comun a forumurilor oamenilor de afaceri, intensificarea cooperarii in domeniile industrial, agroalimentar, turistic, stiintific si al tehnologiilor, protectiei mediului, energeticii, infrastructurii etc. Seful Executivului moldav a staruit asupra necesitatii de a examina posibilitatile de cooperare privind investitiile in complexul viti-vinicol din Moldova si a manifestat interes pentru studierea experientei Slovaciei in domeniul prelucrarii materiei prime in complexul agroindustrial, producerii si asamblarii masinilor si utilajelor pentru industria alimentara.
De asemenea prim-ministrul moldovean a invitat oficialitatile slovace de a sustine initiativa organizarii Zilelor Slovaciei in Moldova si a Zilelor Moldovei in Republica Slovaca.
Referindu-se la optiunea de integrare europeana a Moldovei, Vasile Tarlev a solicitat sprijinul acestei tari in dialogul cu UE pentru facilitarea regimului de vize, acordarea regimului de comert asimetric pentru Moldova, precum si pentru semnarea Acordului de Asociere dintre Moldova si Uniunea Europeana, dupa modelul statelor din Balcanii de Vest.
Robert Fico, la rindul sau, a tinut sa mentioneze interesul tarii sale pentru dezvoltarea continua a relatiilor de colaborare bilaterala. Premierul slovac a salutat, in special, actiunile Guvernului Moldovei si rezultatele obtinute in scurt timp
pe dimensiunea integrarii europene, dind asigurari
ca tara sa va acorda sprijinul necesar
in realizarea obiectivului de integrare europeana. In context, Robert Fico a confirmat sustinerea Guvernului Slovaciei pentru inaugurarea Centrului European Comun de eliberare a vizelor pentru moldoveni, exprimind disponibilitatea tarii sale de a participa la acest proiect.
In alta ordine de idei, prim-ministrul Slovaciei a salutat initiativa partii moldovenesti de creare a Comisiei mixte interguvernamentale pentru cooperare comercial-economica, fapt care, in opinia sa, va impulsiona esential relatiile bilaterale dintre Moldova si Slovacia.
De asemenea, prim-ministrul slovac a lansat invitatia pentru expertii moldoveni din administratia publica centrala de a efectua stagii in Slovacia spre a prelua experienta acestei tari de integrare europeana.
In cadrul sedintei in plen a delegatiilor a avut loc semnarea a doua documente - Acordul dintre Guvernul Moldovei si Guvernul Republicii Slovace cu privire la cooperarea si asistenta reciproca in domeniul vamal si Programul de colaborare dintre Ministerul Educatiei si Tineretului al Moldovei si Ministerul Educatiei al Republici Slovace pentru perioada 2007-2010.
In cadrul vizitei oficiale in Slovacia, Vasile Tarlev s-a intretinut si cu Ivan Gasparovici, presedintele acestei tari. In cadrul intrevederii, partile au apreciat dialogul politic constant si eficient stabilit intre tarile noastre, atit la nivel bilateral, cit si in cadrul organizatiilor internationale. Oficialii au exprimat certitudinea ca actuala vizita, precum si vizita oficiala a presedintelui Slovaciei in Moldova, preconizata pentru luna iunie curent, vor impulsiona dezvoltarea raporturilor de cooperare existente.
Prim-ministrul Vasile Tarlev a vorbit despre actiunile intreprinse de Moldova in directia integrarii europene si implementarii planului de actiuni RM-UE. In context, Vasile Tarlev a solicitat sustinerea oficialitatilor slovace in negocierile privind schimbarea cadrului juridic al relatiilor moldo-comunitare prin acordarea tarii noastre a unui alt statut, mai avansat, diferit de acel de stat vecin, asemanator Acordurilor de asociere, existente intre UE si statele Balcanilor de Vest.
Ivan Gasparovici a subliniat
ca Slovacia este un prieten sincer al Moldovei si este dispusa sa ofere toata experienta sa in domeniul integrarii europene. Presedintele a confirmat disponibilitatea tarii sale de a examina posibilitatea participarii in calitate de membru activ al Centrului de Eliberare a Vizelor, ce va fi inaugurat pe 25 aprilie curent.
In alta ordine de idei, Presedintele slovac a declarat sustinere deplina initiativelor Moldovei de solutionare a problemei transnistrene, pledind pentru integritatea teritoriala a Moldovei. Presedintele Slovaciei a sustinut, de asemenea, continuarea mandatului misiunii EUBAM pina la reglementarea definitiva a conflictului.
Inconsecventele interne ne-ar putea "infrati" Yemenului
Un interviu cu Vlad Filat,
deputat PD, vicepresedintele Comisiei parlamentare pentru Securitatea Nationala, Aparare si Ordine Publica
Departamentului Institutii Penitenciare al Ministerului Justitiei din R. Moldova
— Dle Filat, suntem la etapa dezbaterilor Programului
Preliminar pe care Guvernul de la Chisinau l–a semnat cu Corporatia Provocarile Mileniului (CPM). Cum vi se par aceste dezbateri?
— Deloc intamplator R. Moldova a ajuns in vizorul acestei organizatii americane. CPM este o institutie de stat independenta, finantata de Guvernul SUA, avand drept scop reducerea saraciei prin stimularea cresterii economice in statele slab dezvoltate. Resursele Fondului Provocarile Mileniului complimenteaza alte programe de asistenta ale SUA, directionate spre tarile partenere. Pentru ca un stat sa poata accesa programele CPM, acesta trebuie sa corespunda unor cerinte minime, la cel putin jumatate din 16 indicatori obligatorii. Tara–pretendenta mai trebuie sa prezinte un scor peste medie la indicele Controlul Coruptiei, conform Institutului Bancii Mondiale. Pana in prezent, CPM a semnat acorduri de Programe Preliminare, in valoare totala de 300 mil. dolari SUA, cu 11 tari. In decembrie 2006, R. Moldova a semnat cu CPM Planul Preliminar de Tara, astfel, vom beneficia de o asistenta financiara in valoare de 24,7 mil. de dolari SUA. R. Moldova a primit Threshold–ul (Planul Preliminar) pentru activitati menite sa previna si sa combata coruptia. Acesti bani urmeaza sa fie utilizati timp
de doi in stricta conformitate cu Planul pe Tara, care, de altfel, este un document reusit datorita dezbaterii publice la care a fost supus in prealabil. Ar fi oportun sa evidentiem aici contributia societatii civile la elaborarea acestui Plan, axat pe prevenirea si combaterea coruptiei in sistemul judiciar si cel al ocrotirii sanatatii, in cadrul agentiilor fiscale
, in sfera vamala si in cea a politiei. Pentru a evita riscul irosirii banilor, una dintre conditiile primordiale ale CPM este ca implementarea lui sa fie pusa in sarcina unei organizatii americane, selectata prin concurs. Rezultatele concursului urmand sa fie facute publice pana la sfarsitul lunii martie curent.
— R.Moldova ar putea obtine de la CPM un grant nerambursabil, de cateva sute de milioane de dolari SUA. Cum vor fi gestionati acesti bani?
— Planul preliminar este o etapa intermediara, prin care un stat poate beneficia de asistenta financiara pentru a–si imbunatati indicatorii de guvernare echitabila, prin investire in oameni si prin asigurarea unei libertati economice, fapt ce ar asigura accesul ulterior la programele de Finantare Deplina COMPACT din Fondurile Provocarile Mileniului. R. Moldova ar putea beneficia de programul urmator doar daca va respecta angajamentele asumate in lupta cu coruptia si va implementa cu succes Programul Preliminar. Actuala guvernare este direct responsabila de sansele R. Moldova de a beneficia de partea cea mai consistenta a programului american. Pentru Programul COMPACT, Congresul SUA a alocat suma de 4,27 miliarde dolari SUA, dintre care circa 3 miliarde dolari au fost deja orientate catre cele unsprezece tari aplicante. Nu cunoastem de ce fonduri putem beneficia, din considerentul ca CPM nu a stabilit nicio limita la resursele financiare pe care le pot solicita tarile aspirante. Georgia, spre exemplu, beneficiaza de 295.3 mil. de dolari SUA, iar Armenia, in cadrul aceluiasi program, de 235,6 milioane. Cel mai mare COMPACT finantat este cel oferit Ghanei, care constituie suma de 547 mil. de dolari SUA, iar cel mai mic, de 110 mil. dolari SUA, este cel al Madagascarului. In aceste limite, evident, poate aplica si R.Moldova.
— Care sunt domeniile pentru care CPM poate acorda resurse financiare?
— CPM nu are preferinte prestabilite, desi aloca, in special, in sectoarele cu un impact deosebit asupra economiei nationale, precum infrastructura, drumurile, agricultura sau, in alt caz, acorda prioritate unui set de proiecte care pot contribui la reducerea saraciei si la o crestere economica durabila. Se vehiculeaza ca Guvernul este preocupat de constructia si reconstructia capitala a drumurilor, dar aceasta se va intampla doar daca si cetatenii vor fi de acord cu domeniul selectat. In acest context, CPM recomanda ca Guvernul sa implice activ societatea civila si agentii economici in procesul consultativ de identificare a domeniului in care se va investi. Principiul exprimat de oficialii CPM urmareste ca, obtinand COMPACT–ul, problemele din domeniul selectat sa fie solutionate definitiv, la scara intregii tari.
— Ce garantii exista ca fondurile alocate de CPM nu vor fi irosite de guvernanti?
— CPM are o metodologie eficienta de monitorizare a fiecarui banut cheltuit. Responsabili de aceasta monitorizare, probabil, vor fi cei de la USAID.
— In ce conditii R.Moldova ar putea rata aceasta sansa?
— O conditie importanta pentru buna cooperare dintre R. Moldova si CPM este mentinerea la nivelul solicitat a celor 16 indicatori. In conditiile actuale, din punctul meu de vedere, riscurile sunt foarte mari. Avem restante serioase in implementarea legilor si adoptarea unor importante acte legislative, cum ar fi Legea finantarii partidelor politice, Legea conflictelor de interese, Legea privind lobbysmul etc. Un sir de evenimente pun la indoiala libertatea mass–media, independenta justitiei si buna guvernare in ansamblu. Toate acestea se produc pe fondul unei lipse cronice de vointa politica privind lupta anticoruptie. Nu putem combate coruptia prin regizarea unor show–uri televizate care contin imagini din timpul arestarii, sub reflectoare, doar a unor profesori sau medici. Lipsesc cu desavarsire argumente concludente, care ne–ar demonstra ca la noi se lupta cu adevarat cu marea coruptie. Daca lucrurile vor continua sa evolueze in acelasi stil, R. Moldova risca sa se compromita iremediabil, or, CPM ne poate sanctiona foarte dureros, daca vom trisa lupta cu coruptia. Din numarul de 11 tari care beneficiaza de Planul Preliminar, noua depun eforturi considerabile pentru imbunatatirea indicatorului anticoruptiei, or, coruptia reprezinta unul dintre cele mai serioase obstacole in dezvoltarea economica si in reducerea saraciei. Nu ne dorim ca, din cauza unor inconsecvente interne, sa ne pomenim in situatia Yemenului. In 2005, acestei tari i–a fost suspendata eligibilitatea atat pentru Planul Preliminar, cat si pentru COMPACT, pe motiv ca nu a demonstrat performanta in combaterea coruptiei.
— Apropo, de ce avem nevoie de Legea Finantarii Partidelor Politice si care sunt neajunsurile ei la etapa actuala?
— Un sir de rapoarte elaborate de OSCE si CE semnaleaza mai multe nereguli si impedimente, identificate in Codul Electoral si Legea R. Moldova privind partidele si alte organizatii social–politice, fiind dezvaluit caracterul vag al legislatiei cu privire la procesul de finantare a partidelor politice. Sunt infecte prevederile privind dezvaluirea surselor de finantare, precum si nivelul curent al cheltuielilor pentru campanie. Problemele rezultate de aici sunt caracteristice unor alegeri nedemocratice si incorecte. O simpla analiza a legislatiei nationale releva faptul ca Moldova a ignorat mai multe documente si recomandari ale institutiilor europene. In acest sens, unul dintre cele mai importante documente este Recomandarea Comitetului de Ministri nr. R (2003) 4 cu privire la regulile generale de combatere a coruptiei in procesul de finantare a partidelor politice si campaniilor electorale. Aceste elemente influenteaza negativ stabilitatea vietii politice din R. Moldova. Mijloacele de informare in masa
au dezvaluit numeroase cazuri de atragere ilegala a unor fonduri de peste hotare sau de gestionare intransparenta a resurselor. Desi legislatia de la noi reglementeaza aceasta problema intru asigurarea unei transparente mai mari a activitatii partidelor politice, prevederile sunt incomplete.
— Din aceasta cauza apar interpretari arbitrare?
— Sunt sigur. De exemplu, Legea permite imprumuturile bancare in calitate de sursa de finantare a partidelor politice, dat fiind faptul ca acesti bani sunt monitorizati usor. Insa aceasta problema este foarte sensibila, deoarece bancile pot avea relatii foarte apropiate cu actorii politici, ceea ce ar putea permite anumitor partide sa obtina imprumuturi preferentiale pentru o perioada nelimitata de timp. In acest caz, prevederile neclare cu privire la principiile de acordare a creditelor si imprumuturilor pot conduce la distribuirea inegala a banilor cheltuiti de partidele politice, in special a fondurilor electorale. Ar fi oportuna interzicerea acelor rapoarte financiare pentru campaniile electorale, care contin credite si datorii nerambursate. Este importanta si reglementarea clara a responsabilitatilor financiare ale partilor in cazul dizolvarii partidelor politice. In conformitate cu noua lege, partidele pot utiliza resursele financiare pentru diverse bunuri si servicii
, cum ar fi chiria sau achizitionarea oficiilor, evenimente politice, campanii electorale sau publicitate. Experienta internationala, insa, a demonstrat faptul ca majoritatea resurselor financiare ale partidelor politice sunt cheltuite pentru campanii media, fapt ce deformeaza considerabil principiul sanselor egale pentru candidati. Mai mult decat atat, ele pot influenta negativ nivelul discutiilor politice, fapt ce se poate solda cu un impact negativ asupra democratiei. Un instrument eficient ar fi interzicerea procurarii spatiului publicitar suplimentar la radio sau TV, limitand astfel resursele financiare care pot fi cheltuite pentru publicitate. Organizatiile de informare in masa si cele neguvernamentale au un rol important in asigurarea controlului public asupra finantarii politice. Iata de ce o alta problema a proiectului de lege de la noi este lipsa unui cadru legal de acces la informatiile privind partidele politice. Aceste circumstante limiteaza serios posibilitatea mijloacelor de informare in masa de a detine controlul asupra procesului de finantare a campaniilor electorale. In anumite conditii, controlul strict al finantarii politice si anumite restrictii administrative ar putea inabusi opozitia. Procesul delicat de democratizare necesita un anumit nivel de libertate, pentru evitarea oricaror posibilitati de hartuire, cu atat mai mult cu cat, in ultimul timp, au aparut astfel de tentative, orientate impotriva unor partide sau lideri politici. Crearea unui sistem opresiv de finantare politica poate submina ideea alegerilor libere si corecte. Un alt neajuns al legii il reprezinta caracterul vag al sanctiunilor. In acest caz, solutia poate fi identificata din experienta internationala. In tarile democratice, cea mai eficienta modalitate de asigurare a implementarii legislatiei sunt amenzile financiare si posibilitatea de a limita volumul finantarii publice de la bugetul de stat, penalitatile severe fiind mai putin eficiente. Experienta internationala mai sugereaza si faptul ca tarile care trec prin procesul de tranzitie politica trebuie sa introduca reguli mai severe si un control mai strict al fondurilor politice. Aceasta pe motiv ca partidele politice nu sunt companii private, ci sunt investite cu functii publice, iar finantarea lor este o problema de interes public.
deputat PD, vicepresedintele Comisiei parlamentare pentru Securitatea Nationala, Aparare si Ordine Publica
Departamentului Institutii Penitenciare al Ministerului Justitiei din R. Moldova
— Dle Filat, suntem la etapa dezbaterilor Programului
Preliminar pe care Guvernul de la Chisinau l–a semnat cu Corporatia Provocarile Mileniului (CPM). Cum vi se par aceste dezbateri?
— Deloc intamplator R. Moldova a ajuns in vizorul acestei organizatii americane. CPM este o institutie de stat independenta, finantata de Guvernul SUA, avand drept scop reducerea saraciei prin stimularea cresterii economice in statele slab dezvoltate. Resursele Fondului Provocarile Mileniului complimenteaza alte programe de asistenta ale SUA, directionate spre tarile partenere. Pentru ca un stat sa poata accesa programele CPM, acesta trebuie sa corespunda unor cerinte minime, la cel putin jumatate din 16 indicatori obligatorii. Tara–pretendenta mai trebuie sa prezinte un scor peste medie la indicele Controlul Coruptiei, conform Institutului Bancii Mondiale. Pana in prezent, CPM a semnat acorduri de Programe Preliminare, in valoare totala de 300 mil. dolari SUA, cu 11 tari. In decembrie 2006, R. Moldova a semnat cu CPM Planul Preliminar de Tara, astfel, vom beneficia de o asistenta financiara in valoare de 24,7 mil. de dolari SUA. R. Moldova a primit Threshold–ul (Planul Preliminar) pentru activitati menite sa previna si sa combata coruptia. Acesti bani urmeaza sa fie utilizati timp
de doi in stricta conformitate cu Planul pe Tara, care, de altfel, este un document reusit datorita dezbaterii publice la care a fost supus in prealabil. Ar fi oportun sa evidentiem aici contributia societatii civile la elaborarea acestui Plan, axat pe prevenirea si combaterea coruptiei in sistemul judiciar si cel al ocrotirii sanatatii, in cadrul agentiilor fiscale
, in sfera vamala si in cea a politiei. Pentru a evita riscul irosirii banilor, una dintre conditiile primordiale ale CPM este ca implementarea lui sa fie pusa in sarcina unei organizatii americane, selectata prin concurs. Rezultatele concursului urmand sa fie facute publice pana la sfarsitul lunii martie curent.
— R.Moldova ar putea obtine de la CPM un grant nerambursabil, de cateva sute de milioane de dolari SUA. Cum vor fi gestionati acesti bani?
— Planul preliminar este o etapa intermediara, prin care un stat poate beneficia de asistenta financiara pentru a–si imbunatati indicatorii de guvernare echitabila, prin investire in oameni si prin asigurarea unei libertati economice, fapt ce ar asigura accesul ulterior la programele de Finantare Deplina COMPACT din Fondurile Provocarile Mileniului. R. Moldova ar putea beneficia de programul urmator doar daca va respecta angajamentele asumate in lupta cu coruptia si va implementa cu succes Programul Preliminar. Actuala guvernare este direct responsabila de sansele R. Moldova de a beneficia de partea cea mai consistenta a programului american. Pentru Programul COMPACT, Congresul SUA a alocat suma de 4,27 miliarde dolari SUA, dintre care circa 3 miliarde dolari au fost deja orientate catre cele unsprezece tari aplicante. Nu cunoastem de ce fonduri putem beneficia, din considerentul ca CPM nu a stabilit nicio limita la resursele financiare pe care le pot solicita tarile aspirante. Georgia, spre exemplu, beneficiaza de 295.3 mil. de dolari SUA, iar Armenia, in cadrul aceluiasi program, de 235,6 milioane. Cel mai mare COMPACT finantat este cel oferit Ghanei, care constituie suma de 547 mil. de dolari SUA, iar cel mai mic, de 110 mil. dolari SUA, este cel al Madagascarului. In aceste limite, evident, poate aplica si R.Moldova.
— Care sunt domeniile pentru care CPM poate acorda resurse financiare?
— CPM nu are preferinte prestabilite, desi aloca, in special, in sectoarele cu un impact deosebit asupra economiei nationale, precum infrastructura, drumurile, agricultura sau, in alt caz, acorda prioritate unui set de proiecte care pot contribui la reducerea saraciei si la o crestere economica durabila. Se vehiculeaza ca Guvernul este preocupat de constructia si reconstructia capitala a drumurilor, dar aceasta se va intampla doar daca si cetatenii vor fi de acord cu domeniul selectat. In acest context, CPM recomanda ca Guvernul sa implice activ societatea civila si agentii economici in procesul consultativ de identificare a domeniului in care se va investi. Principiul exprimat de oficialii CPM urmareste ca, obtinand COMPACT–ul, problemele din domeniul selectat sa fie solutionate definitiv, la scara intregii tari.
— Ce garantii exista ca fondurile alocate de CPM nu vor fi irosite de guvernanti?
— CPM are o metodologie eficienta de monitorizare a fiecarui banut cheltuit. Responsabili de aceasta monitorizare, probabil, vor fi cei de la USAID.
— In ce conditii R.Moldova ar putea rata aceasta sansa?
— O conditie importanta pentru buna cooperare dintre R. Moldova si CPM este mentinerea la nivelul solicitat a celor 16 indicatori. In conditiile actuale, din punctul meu de vedere, riscurile sunt foarte mari. Avem restante serioase in implementarea legilor si adoptarea unor importante acte legislative, cum ar fi Legea finantarii partidelor politice, Legea conflictelor de interese, Legea privind lobbysmul etc. Un sir de evenimente pun la indoiala libertatea mass–media, independenta justitiei si buna guvernare in ansamblu. Toate acestea se produc pe fondul unei lipse cronice de vointa politica privind lupta anticoruptie. Nu putem combate coruptia prin regizarea unor show–uri televizate care contin imagini din timpul arestarii, sub reflectoare, doar a unor profesori sau medici. Lipsesc cu desavarsire argumente concludente, care ne–ar demonstra ca la noi se lupta cu adevarat cu marea coruptie. Daca lucrurile vor continua sa evolueze in acelasi stil, R. Moldova risca sa se compromita iremediabil, or, CPM ne poate sanctiona foarte dureros, daca vom trisa lupta cu coruptia. Din numarul de 11 tari care beneficiaza de Planul Preliminar, noua depun eforturi considerabile pentru imbunatatirea indicatorului anticoruptiei, or, coruptia reprezinta unul dintre cele mai serioase obstacole in dezvoltarea economica si in reducerea saraciei. Nu ne dorim ca, din cauza unor inconsecvente interne, sa ne pomenim in situatia Yemenului. In 2005, acestei tari i–a fost suspendata eligibilitatea atat pentru Planul Preliminar, cat si pentru COMPACT, pe motiv ca nu a demonstrat performanta in combaterea coruptiei.
— Apropo, de ce avem nevoie de Legea Finantarii Partidelor Politice si care sunt neajunsurile ei la etapa actuala?
— Un sir de rapoarte elaborate de OSCE si CE semnaleaza mai multe nereguli si impedimente, identificate in Codul Electoral si Legea R. Moldova privind partidele si alte organizatii social–politice, fiind dezvaluit caracterul vag al legislatiei cu privire la procesul de finantare a partidelor politice. Sunt infecte prevederile privind dezvaluirea surselor de finantare, precum si nivelul curent al cheltuielilor pentru campanie. Problemele rezultate de aici sunt caracteristice unor alegeri nedemocratice si incorecte. O simpla analiza a legislatiei nationale releva faptul ca Moldova a ignorat mai multe documente si recomandari ale institutiilor europene. In acest sens, unul dintre cele mai importante documente este Recomandarea Comitetului de Ministri nr. R (2003) 4 cu privire la regulile generale de combatere a coruptiei in procesul de finantare a partidelor politice si campaniilor electorale. Aceste elemente influenteaza negativ stabilitatea vietii politice din R. Moldova. Mijloacele de informare in masa
au dezvaluit numeroase cazuri de atragere ilegala a unor fonduri de peste hotare sau de gestionare intransparenta a resurselor. Desi legislatia de la noi reglementeaza aceasta problema intru asigurarea unei transparente mai mari a activitatii partidelor politice, prevederile sunt incomplete.
— Din aceasta cauza apar interpretari arbitrare?
— Sunt sigur. De exemplu, Legea permite imprumuturile bancare in calitate de sursa de finantare a partidelor politice, dat fiind faptul ca acesti bani sunt monitorizati usor. Insa aceasta problema este foarte sensibila, deoarece bancile pot avea relatii foarte apropiate cu actorii politici, ceea ce ar putea permite anumitor partide sa obtina imprumuturi preferentiale pentru o perioada nelimitata de timp. In acest caz, prevederile neclare cu privire la principiile de acordare a creditelor si imprumuturilor pot conduce la distribuirea inegala a banilor cheltuiti de partidele politice, in special a fondurilor electorale. Ar fi oportuna interzicerea acelor rapoarte financiare pentru campaniile electorale, care contin credite si datorii nerambursate. Este importanta si reglementarea clara a responsabilitatilor financiare ale partilor in cazul dizolvarii partidelor politice. In conformitate cu noua lege, partidele pot utiliza resursele financiare pentru diverse bunuri si servicii
, cum ar fi chiria sau achizitionarea oficiilor, evenimente politice, campanii electorale sau publicitate. Experienta internationala, insa, a demonstrat faptul ca majoritatea resurselor financiare ale partidelor politice sunt cheltuite pentru campanii media, fapt ce deformeaza considerabil principiul sanselor egale pentru candidati. Mai mult decat atat, ele pot influenta negativ nivelul discutiilor politice, fapt ce se poate solda cu un impact negativ asupra democratiei. Un instrument eficient ar fi interzicerea procurarii spatiului publicitar suplimentar la radio sau TV, limitand astfel resursele financiare care pot fi cheltuite pentru publicitate. Organizatiile de informare in masa si cele neguvernamentale au un rol important in asigurarea controlului public asupra finantarii politice. Iata de ce o alta problema a proiectului de lege de la noi este lipsa unui cadru legal de acces la informatiile privind partidele politice. Aceste circumstante limiteaza serios posibilitatea mijloacelor de informare in masa de a detine controlul asupra procesului de finantare a campaniilor electorale. In anumite conditii, controlul strict al finantarii politice si anumite restrictii administrative ar putea inabusi opozitia. Procesul delicat de democratizare necesita un anumit nivel de libertate, pentru evitarea oricaror posibilitati de hartuire, cu atat mai mult cu cat, in ultimul timp, au aparut astfel de tentative, orientate impotriva unor partide sau lideri politici. Crearea unui sistem opresiv de finantare politica poate submina ideea alegerilor libere si corecte. Un alt neajuns al legii il reprezinta caracterul vag al sanctiunilor. In acest caz, solutia poate fi identificata din experienta internationala. In tarile democratice, cea mai eficienta modalitate de asigurare a implementarii legislatiei sunt amenzile financiare si posibilitatea de a limita volumul finantarii publice de la bugetul de stat, penalitatile severe fiind mai putin eficiente. Experienta internationala mai sugereaza si faptul ca tarile care trec prin procesul de tranzitie politica trebuie sa introduca reguli mai severe si un control mai strict al fondurilor politice. Aceasta pe motiv ca partidele politice nu sunt companii private, ci sunt investite cu functii publice, iar finantarea lor este o problema de interes public.
Ilie Ilaşcu: „Iurie Roşca mi-a trădat o evadare”
ostul deţinut politic al regimului ilegal de la Tiraspol, Ilie Ilaşcu, surprinde din nou. Acesta a făcut noi dezvăluiri în cadrul unei emisiuni de la „PRO TV Chişinău” privind alt plan de evadare din închisoare de la începutul anului 1996.
De data aceasta, senatorul român a dat şi nume ale celor implicaţi în acest plan – Iurie Roşca şi ziarista Luminiţa Dumbrăveanu. Roşca a recunoscut existenţa planului, iar Luminiţa Dumbrăveanu face anumite precizări la ceea ce a spus Ilaşcu.
„Trebuia numai să ies”
Senatorul Ilie Ilaşcu a declarat la „PRO TV Chişinău” că în luna februarie 1996, Iurie Roşca trebuia să-i asigure o maşină la 200 de metri depărtare de închisoare care să-l preia imediat ce avea să evadeze. „Propuneam nişte lucruri, de a fi scăpat de acolo prin luarea de ostatici şi schimbarea lor. Da, i-am propus lui Roşca la acea vreme dacă ar fi fost patriot. Dar el nu era la acea vreme şi niciodată nu a fost patriot. Relaţia mea cu Roşca s-a stricat la 23 februarie 1996. Iurie Roşca mi-a trădat o evadare care a fost dusă până la capăt. Trebuia numai să ies de acolo. Roşca trebuia să-mi trimită o maşină la 200 de metri de închisoare. Şi a acceptat. În seara acelei zile, la ora 23.00, trebuia să ies. La 22.55, se deschide uşa, ştiţi voi cine intră, toţi ăia înarmaţi, m-au pus jos şi... s-a dus tot”, a declarat Ilaşcu. În tot acest plan, susţine senatorul român, era implicată şi ziarista Luminiţa Dumbrăveanu care lucra la acea vreme la Radioul Naţional. Aceasta trebuia să pună pe post o anumită melodie în cazul în care planul eşua.
Roşca confirmă planul
Roşca a declarat ulterior la acelaşi post de televiziune că planul de evadare a lui Ilaşcu de la puşcărie nu a fost decât o cursă întinsă partidului pe care îl conduce. „Într-adevăr, când Ilaşcu era la puşcărie, mă bombarda cu scrisori prin care mă soma să luăm cu asalt închisoarea, ceea ce era imposibil. Noi nu suntem o organizaţie teroristă şi nici nu era vreo posibilitate minimă de a-l elibera în forţă. Mai târziu, am înţeles că era o cursă pregătită pentru mine şi colegii mei pentru a compromite partidul nostru şi pentru a-l prezenta ca organizaţie militară, extremistă, teroristă ş.a.m.d.”, a spus Roşca.
Nu în 1996, ci în 1998
Solicitată de JURNAL, ziarista Luminiţa Dumbrăveanu a confirmat existenţa unui plan de evadare, despre care nu a vorbit niciodată, nici măcar cu cei mai buni prieteni
ai ei. A acceptat însă să vorbească în exclusivitate pentru JURNAL, odată ce Ilaşcu a spart tăcerea. Numai că Luminiţa îşi aduce aminte că planul de evadare a lui Ilaşcu din puşcărie, în care a fost şi ea implicată, s-a consumat în anul 1998, nu în 1996. Şi în acest lucru nu a auzit să fi fost implicat Iurie Roşca, planul fiind coordonat de unii deputaţii ai Partidului Forţelor Democratice (PFD). Era tocmai perioada în care forţele democratice venite în Parlamentul de la Chişinău au adus cel de-al 52-lea vot de la Ilaşcu (acesta era deputat în Parlament pe listele PFD – n.r.), pentru instalarea Guvernului Sturza. Potrivit Luminiţei, cel puţin cinci oameni erau implicaţi în acest plan.
„Vă iubesc, popor român”
„Ilie Ilaşcu a spus adevărul. Dar cred că dânsul confundă anul. Poate au existat şi alte planuri, nu ştiu... Nu poate fi vorba de anul 1996. Emisiunea mea de la Radioul Naţional, „Focul din vatră”, a fost lansată în anul 1998. Au fost la mine câţiva deputaţi, inclusiv din PFD, care mi-au spus că Ilie Ilaşcu ascultă întotdeauna emisiunile mele şi că există un plan. Era nevoie de semnalat la Radio eventuala eşuare a acestuia. Eu nu ştiam nimic de planul propriu-zis, nici de modalitate şi nici de data fixată. Cunoşteam numai oamenii cu care comunicam şi, fiind deputaţi români, aveam încredere în ei. Mai cu seamă că persoana de legătură între deputaţi şi Ilaşcu era chiar soţia acestuia. Eu am fost doar un mic element, dar care, se pare, a fost unul salvator. Emisiunea era doar o dată pe săptămână, sâmbăta, şi eu trebuia să dau pe post cântecul „Vă iubesc, popor român” interpretat de Gheorghe Ţopa, pe versurile lui Grigore Vieru, în cazul în care planul eşua. Acesta era un cântec interzis la acea vreme, dar eu am găsit modalitatea şi am plasat un fragment din piesă. Planul eşuase. Dacă întârziam să pun cântecul pe post, Ilaşcu avea să înceapă desfăşurarea planului şi marele nostru compatriot ar fi fost împuşcat din spate, pentru tentativă de evadare, or, separatiştii deconspiraseră planul şi putea să se întâmple o mare tragedie, inclusiv cu colegii lui din „Grupul Ilaşcu”, ne-a spus Luminiţa.
Ilaşcu îşi reconfirmă declaraţiile
L-am contactat pe Ilie Ilaşcu şi i-am spus ceea ce susţine ziarista. „Nu pot s-o contrazic pe Luminiţa, dar eu am spus ce am spus în emisiune. Aşa a fost. Nu era emisiunea ei, era a altcuiva, era muzică la ora..., dar prin ea s-a făcut acest lucru. Ştiu că la ora nouă seara întotdeauna... Nu vreau să spun mai multe, fiindcă mai sunt şi acum oameni care mai lucrează în radio şi ar putea să...”, îşi reconfirmă cele spuse Ilaşcu. Acesta e sigur că în acest plan Roşca avea un rol decisiv. „Eu i-am trimis scrisoare din puşcărie lui Roşca, altcineva nu putea să se implice. Bineînţeles că eu nu am spus tot ce ştiu, ca să nu-i ating pe oamenii care mai sunt la Radioul Naţional”, susţine senatorul.
„Au fost discuţii”
Întrucât Luminiţa Dumbrăveanu susţine că în acel plan erau implicaţi deputaţi PFD, JURNAL l-a întrebat pe Valeriu Matei ce cunoaşte el despre acest lucru. „Nu cunosc asemenea planuri. Nu ştiu dacă este cazul. Ceea ce am putut să fac eu pentru Ilie Ilaşcu am făcut – i-am asigurat un loc în Parlament, onest şi fără a specula acest lucru, aşa cum au făcut-o alţii. Au fost discuţii, dar nu cred că este cazul să ne dăm în stambă şi să facem spectacol din asta”, ne-a spus Valeriu Matei.
De data aceasta, senatorul român a dat şi nume ale celor implicaţi în acest plan – Iurie Roşca şi ziarista Luminiţa Dumbrăveanu. Roşca a recunoscut existenţa planului, iar Luminiţa Dumbrăveanu face anumite precizări la ceea ce a spus Ilaşcu.
„Trebuia numai să ies”
Senatorul Ilie Ilaşcu a declarat la „PRO TV Chişinău” că în luna februarie 1996, Iurie Roşca trebuia să-i asigure o maşină la 200 de metri depărtare de închisoare care să-l preia imediat ce avea să evadeze. „Propuneam nişte lucruri, de a fi scăpat de acolo prin luarea de ostatici şi schimbarea lor. Da, i-am propus lui Roşca la acea vreme dacă ar fi fost patriot. Dar el nu era la acea vreme şi niciodată nu a fost patriot. Relaţia mea cu Roşca s-a stricat la 23 februarie 1996. Iurie Roşca mi-a trădat o evadare care a fost dusă până la capăt. Trebuia numai să ies de acolo. Roşca trebuia să-mi trimită o maşină la 200 de metri de închisoare. Şi a acceptat. În seara acelei zile, la ora 23.00, trebuia să ies. La 22.55, se deschide uşa, ştiţi voi cine intră, toţi ăia înarmaţi, m-au pus jos şi... s-a dus tot”, a declarat Ilaşcu. În tot acest plan, susţine senatorul român, era implicată şi ziarista Luminiţa Dumbrăveanu care lucra la acea vreme la Radioul Naţional. Aceasta trebuia să pună pe post o anumită melodie în cazul în care planul eşua.
Roşca confirmă planul
Roşca a declarat ulterior la acelaşi post de televiziune că planul de evadare a lui Ilaşcu de la puşcărie nu a fost decât o cursă întinsă partidului pe care îl conduce. „Într-adevăr, când Ilaşcu era la puşcărie, mă bombarda cu scrisori prin care mă soma să luăm cu asalt închisoarea, ceea ce era imposibil. Noi nu suntem o organizaţie teroristă şi nici nu era vreo posibilitate minimă de a-l elibera în forţă. Mai târziu, am înţeles că era o cursă pregătită pentru mine şi colegii mei pentru a compromite partidul nostru şi pentru a-l prezenta ca organizaţie militară, extremistă, teroristă ş.a.m.d.”, a spus Roşca.
Nu în 1996, ci în 1998
Solicitată de JURNAL, ziarista Luminiţa Dumbrăveanu a confirmat existenţa unui plan de evadare, despre care nu a vorbit niciodată, nici măcar cu cei mai buni prieteni
ai ei. A acceptat însă să vorbească în exclusivitate pentru JURNAL, odată ce Ilaşcu a spart tăcerea. Numai că Luminiţa îşi aduce aminte că planul de evadare a lui Ilaşcu din puşcărie, în care a fost şi ea implicată, s-a consumat în anul 1998, nu în 1996. Şi în acest lucru nu a auzit să fi fost implicat Iurie Roşca, planul fiind coordonat de unii deputaţii ai Partidului Forţelor Democratice (PFD). Era tocmai perioada în care forţele democratice venite în Parlamentul de la Chişinău au adus cel de-al 52-lea vot de la Ilaşcu (acesta era deputat în Parlament pe listele PFD – n.r.), pentru instalarea Guvernului Sturza. Potrivit Luminiţei, cel puţin cinci oameni erau implicaţi în acest plan.
„Vă iubesc, popor român”
„Ilie Ilaşcu a spus adevărul. Dar cred că dânsul confundă anul. Poate au existat şi alte planuri, nu ştiu... Nu poate fi vorba de anul 1996. Emisiunea mea de la Radioul Naţional, „Focul din vatră”, a fost lansată în anul 1998. Au fost la mine câţiva deputaţi, inclusiv din PFD, care mi-au spus că Ilie Ilaşcu ascultă întotdeauna emisiunile mele şi că există un plan. Era nevoie de semnalat la Radio eventuala eşuare a acestuia. Eu nu ştiam nimic de planul propriu-zis, nici de modalitate şi nici de data fixată. Cunoşteam numai oamenii cu care comunicam şi, fiind deputaţi români, aveam încredere în ei. Mai cu seamă că persoana de legătură între deputaţi şi Ilaşcu era chiar soţia acestuia. Eu am fost doar un mic element, dar care, se pare, a fost unul salvator. Emisiunea era doar o dată pe săptămână, sâmbăta, şi eu trebuia să dau pe post cântecul „Vă iubesc, popor român” interpretat de Gheorghe Ţopa, pe versurile lui Grigore Vieru, în cazul în care planul eşua. Acesta era un cântec interzis la acea vreme, dar eu am găsit modalitatea şi am plasat un fragment din piesă. Planul eşuase. Dacă întârziam să pun cântecul pe post, Ilaşcu avea să înceapă desfăşurarea planului şi marele nostru compatriot ar fi fost împuşcat din spate, pentru tentativă de evadare, or, separatiştii deconspiraseră planul şi putea să se întâmple o mare tragedie, inclusiv cu colegii lui din „Grupul Ilaşcu”, ne-a spus Luminiţa.
Ilaşcu îşi reconfirmă declaraţiile
L-am contactat pe Ilie Ilaşcu şi i-am spus ceea ce susţine ziarista. „Nu pot s-o contrazic pe Luminiţa, dar eu am spus ce am spus în emisiune. Aşa a fost. Nu era emisiunea ei, era a altcuiva, era muzică la ora..., dar prin ea s-a făcut acest lucru. Ştiu că la ora nouă seara întotdeauna... Nu vreau să spun mai multe, fiindcă mai sunt şi acum oameni care mai lucrează în radio şi ar putea să...”, îşi reconfirmă cele spuse Ilaşcu. Acesta e sigur că în acest plan Roşca avea un rol decisiv. „Eu i-am trimis scrisoare din puşcărie lui Roşca, altcineva nu putea să se implice. Bineînţeles că eu nu am spus tot ce ştiu, ca să nu-i ating pe oamenii care mai sunt la Radioul Naţional”, susţine senatorul.
„Au fost discuţii”
Întrucât Luminiţa Dumbrăveanu susţine că în acel plan erau implicaţi deputaţi PFD, JURNAL l-a întrebat pe Valeriu Matei ce cunoaşte el despre acest lucru. „Nu cunosc asemenea planuri. Nu ştiu dacă este cazul. Ceea ce am putut să fac eu pentru Ilie Ilaşcu am făcut – i-am asigurat un loc în Parlament, onest şi fără a specula acest lucru, aşa cum au făcut-o alţii. Au fost discuţii, dar nu cred că este cazul să ne dăm în stambă şi să facem spectacol din asta”, ne-a spus Valeriu Matei.
La „Radio Moldova” este interzisa difuzarea interviurilor cu deputatii necomunisti
Un interviu interzis pentru difuzare la „Radio Moldova” l-a indignat pe deputatul neafiliat Valentina Cusnir, care cere explicatii in acest sens conducerii Companiei publice „Teleradio-Moldova”, informeaza Agentia DECA-press.
Interdictia de a difuza interviul cu pricina a venit din partea coordonatorului de programe
al Departamentului „Actualitati” de la „Radio Moldova”, Lucia Popescu. Ea nu a dorit sa puna pe post interviul realizat de corespondentul netitular din Calarasi al „Radio Moldova” pe acre acesta il realizase cu Valentina Cusnir. Interviul a fost solicitat la 12 martie cand deputata se afla la Calarasi unde a avut audienta. Cusnir critica in interviu Guvernul pentru atitudinea nepasatoare fata de problemele persoanelor represate.
Lucia Popescu a explicat, la solicitarea deputatei, ca interviul nu incapuse in programele de actualitati si ca acest dialog trebuia planificat cu doua-trei saptamani inainte. In plus
, sustine Popescu, corespondentul care a realizat interviul nu este angajat al Companiei si, prin urmare, ea nu este obligata sa-i puna pe post materialele realizate.
Este de mentionat ca Tudor Josanu, corespondentul netitular al „Radio Moldova” la Calarasi, colaboreaza sistematic cu aceasta institutie media timp
de 15 ani. In acest rastimp, corespondentului nu i-au fost refuzate niciodata materialele pentru difuzare.
Deputata Valentina Cusnir a inaintat o interpelare pe numele presedintelui Companiei „Teleradio-Moldova”, Ilie Telescu, care este obligat sa dea explicatii in cadrul unei sedinte a Parlamentului.
Interdictia de a difuza interviul cu pricina a venit din partea coordonatorului de programe
al Departamentului „Actualitati” de la „Radio Moldova”, Lucia Popescu. Ea nu a dorit sa puna pe post interviul realizat de corespondentul netitular din Calarasi al „Radio Moldova” pe acre acesta il realizase cu Valentina Cusnir. Interviul a fost solicitat la 12 martie cand deputata se afla la Calarasi unde a avut audienta. Cusnir critica in interviu Guvernul pentru atitudinea nepasatoare fata de problemele persoanelor represate.
Lucia Popescu a explicat, la solicitarea deputatei, ca interviul nu incapuse in programele de actualitati si ca acest dialog trebuia planificat cu doua-trei saptamani inainte. In plus
, sustine Popescu, corespondentul care a realizat interviul nu este angajat al Companiei si, prin urmare, ea nu este obligata sa-i puna pe post materialele realizate.
Este de mentionat ca Tudor Josanu, corespondentul netitular al „Radio Moldova” la Calarasi, colaboreaza sistematic cu aceasta institutie media timp
de 15 ani. In acest rastimp, corespondentului nu i-au fost refuzate niciodata materialele pentru difuzare.
Deputata Valentina Cusnir a inaintat o interpelare pe numele presedintelui Companiei „Teleradio-Moldova”, Ilie Telescu, care este obligat sa dea explicatii in cadrul unei sedinte a Parlamentului.
Alegerile locale generale se vor desfăşura la 3 iunie 2007
Alegerile locale generale se vor desfăşura la 3 iunie 2007, conform unei hotărâri a Parlamentului adoptată vineri cu majoritatea voturilor.
Conform legislaţiei R.Moldova, data alegerilor urmează să fie anunţată cu cel puţin 60 de zile până la desfăşurarea scrutinului. Mandatul actualilor primari şi consilieri locali expiră la 25 mai curent, dată la care acum patru ani au avut loc alegeri locale generale. Totodată, valabilitatea mandatului se extinde până în ziua
în care vor fi validate mandatele noilor aleşi.
Comisia Electorală Centrală urmează să stabilească începerea înregistrării candidaţilor electorali şi data până la care vor putea fi depuse cererile de înscriere în cursa electorală.
Conform legislaţiei R.Moldova, data alegerilor urmează să fie anunţată cu cel puţin 60 de zile până la desfăşurarea scrutinului. Mandatul actualilor primari şi consilieri locali expiră la 25 mai curent, dată la care acum patru ani au avut loc alegeri locale generale. Totodată, valabilitatea mandatului se extinde până în ziua
în care vor fi validate mandatele noilor aleşi.
Comisia Electorală Centrală urmează să stabilească începerea înregistrării candidaţilor electorali şi data până la care vor putea fi depuse cererile de înscriere în cursa electorală.
Berlin: semicentenarul Uniunii Europene
Capitala germană, Berlin, se pregăteşte pentru un weekend de petreceri şi ample manifestări care vor marca 50 de ani de la crearea Uniunii Europene.
Aniversarea are loc
duminică, atunci când cei 27 de lideri ai statelor membre vor semna aşa-numita "Declaraţie de la Berlin".
Documentul final rămâne un secret bine păzit, dar cei care se aşteaptă la divergenţe de ultimă oră pe marginea sa, între statele membre, vor fi dezamăgiţi.
Guvernul german, care deţine preşedinţia rotativă a Uniunii Europene, a ales o formulare cât mai neutră pentru a marca această aniversare. Se pare că va fi menţionată necesitatea încheierii reformei instituţionale până în anul 2009.
Premierul italian Romano Prodi a declarat BBC că, în opinia sa, Uniunea Europeană nu va putea rezista fără adoptarea unei Constituţii Europene, un document respins deja prin referendum de Franţa şi Olanda.
Marea Britanie şi alte state din Uniune nu sunt de acord cu poziţia liderului italian.
Însă la acest sfârşit de săptămână, acest gen de divergenţe vor fi lăsate deoparte.
Germanii speră că ele să nu umbrească marcarea festivă a celor 50 de ani de când a fost înfiinţată Uniunea Europeană.
Aniversarea are loc
duminică, atunci când cei 27 de lideri ai statelor membre vor semna aşa-numita "Declaraţie de la Berlin".
Documentul final rămâne un secret bine păzit, dar cei care se aşteaptă la divergenţe de ultimă oră pe marginea sa, între statele membre, vor fi dezamăgiţi.
Guvernul german, care deţine preşedinţia rotativă a Uniunii Europene, a ales o formulare cât mai neutră pentru a marca această aniversare. Se pare că va fi menţionată necesitatea încheierii reformei instituţionale până în anul 2009.
Premierul italian Romano Prodi a declarat BBC că, în opinia sa, Uniunea Europeană nu va putea rezista fără adoptarea unei Constituţii Europene, un document respins deja prin referendum de Franţa şi Olanda.
Marea Britanie şi alte state din Uniune nu sunt de acord cu poziţia liderului italian.
Însă la acest sfârşit de săptămână, acest gen de divergenţe vor fi lăsate deoparte.
Germanii speră că ele să nu umbrească marcarea festivă a celor 50 de ani de când a fost înfiinţată Uniunea Europeană.
George W. Bush, presat de Congres sa inceapa retragerea din Irak
Dezbaterile din Congresul SUA privind razboiul din Irak au ajuns in cel mai incins punct, ieri, cand democratii erau foarte aproape de o prima victorie de rasunet contra presedintelui George W. Bush - votarea unui calendar ferm al retragerii din Irak. Dar, indiferent cu cate voturi ar fi reusit sa aprobe "retragerea tuturor trupelor combatante pana in septembrie 2008", Camera Reprezentantilor nu se putea lauda decat cu o victorie simbolica asupra presedintelui, care a anuntat ferm ca va respinge prin veto orice act normativ care sa limiteze strict durata operatiunilor militare americane. De-abia daca in Congres se vor strange suficiente voturi pentru a respinge veto-ul presedintelui, legea va intra in vigoare impotriva vointei lui.
Or, e greu de crezut ca democratii vor reusi sa stranga doua treimi din voturile congresmanilor necesare
pentru a anula un veto prezidential. Ieri, majoritatea democrata se luptase pana in ultima clipa, pentru ca din randurile sale
(233 de mandate in Camera) sa nu existe mai mult de 15 voturi impotriva retragerii, situatie ce ar fi periclitat sansele de succes ale votului. In aceeasi masura in care exista multi republicani "disidenti", care l-au criticat adesea pe Bush si vor intoarcerea trupelor din Irak, exista si democrati conservatori sau provenind din circumscriptii unde militarii au o mare influenta, care nu isi permit "sa lege mainile comandantilor militari" - laitmotivul oponentilor retragerii din ambele tabere. Cu cateva zile inaintea votului, cel putin patru democrati si doi republicani anuntasera ca vor vota impotriva liniilor trasate de partidele lor, o reprezentanta democrata din California exprimandu-si o pozitie greu de inteles pentru cine nu e familiarizat cu paradoxurile politicii americane. Diane Watson a spus ca o va ajuta pe lidera Camerei, Nancy Pelosi, sa adune voturile colegilor in favoarea retragerii, dar ca ea personal va vota "potrivit constiintei sale", adica pentru ramanerea in Irak. Prevederea legata de calendarul retragerii face parte dintr-o lege asupra cererii de fonduri de razboi suplimentare din partea Casei Albe. Ambele Camere au insotit acordarea celor 100 miliarde cerute de Bush pentru campaniile din Afganistan si Irak de suplimentari pentru alte domenii. Pe de o parte, democratii au cautat sa se arate binevoitori fata de Bush, doar-doar va acepta retragerea. Pe de alta, prevazand fonduri suplimentare pentru ingrijirea veteranilor, subventionarea fermierilor si refacerea statelor din sud devastate de uraganele Katrina si Rita in 2005, proponentii legii au incercat sa-i oblige la un vot favorabil pe toti congresmanii, fie ei democrati sau republicani, carora le-ar fi fost greu sa explice alegatorilor de ce nu au votat in favoare unor prevederi "sociale". Senatul a oferit 22 miliarde si a inclus o formulare privind retragerea (inceputa in urmatoarele luni si finalizata pana la 31 martie 2008), doar ca prevederea nu are putere de constrangere asupra Executivului. In schimb, varianta legii din Camera Reprezentantilor oferea inca 24 miliarde, cu un calendar al retragerii obligatoriu pentru Casa Alba, asteptat a se incheia la 1 septembrie 2008. Partizanii lui Bush si democratii conservatori sustin ca legarea retragerii de o data anume nu are nici o justificare de ordin militar, nefacand altceva decat sa incurce socotelile comandantilor de pe teren, si asa aflati intr-o situatie destul de grea, dupa cum a aratat raportul Grupului de Studii privind Irakul, in decembrie anul trecut. Daca dezbaterile se prelungesc pana in mai-iunie anul acesta, eventual si din cauza nevoii de a ajusta legislatia dupa un veto prezidential, Pentagonul risca sa ramana fara bani pentru a purta campaniile din Afganistan si Irak. In aceasta situatie, Bush va putea invoca lipsa de fonduri, in caz ca "pacificarea Bagdadului" prin cei 21.500 de militari trimisi la inceputul anului esueaza.
Or, e greu de crezut ca democratii vor reusi sa stranga doua treimi din voturile congresmanilor necesare
pentru a anula un veto prezidential. Ieri, majoritatea democrata se luptase pana in ultima clipa, pentru ca din randurile sale
(233 de mandate in Camera) sa nu existe mai mult de 15 voturi impotriva retragerii, situatie ce ar fi periclitat sansele de succes ale votului. In aceeasi masura in care exista multi republicani "disidenti", care l-au criticat adesea pe Bush si vor intoarcerea trupelor din Irak, exista si democrati conservatori sau provenind din circumscriptii unde militarii au o mare influenta, care nu isi permit "sa lege mainile comandantilor militari" - laitmotivul oponentilor retragerii din ambele tabere. Cu cateva zile inaintea votului, cel putin patru democrati si doi republicani anuntasera ca vor vota impotriva liniilor trasate de partidele lor, o reprezentanta democrata din California exprimandu-si o pozitie greu de inteles pentru cine nu e familiarizat cu paradoxurile politicii americane. Diane Watson a spus ca o va ajuta pe lidera Camerei, Nancy Pelosi, sa adune voturile colegilor in favoarea retragerii, dar ca ea personal va vota "potrivit constiintei sale", adica pentru ramanerea in Irak. Prevederea legata de calendarul retragerii face parte dintr-o lege asupra cererii de fonduri de razboi suplimentare din partea Casei Albe. Ambele Camere au insotit acordarea celor 100 miliarde cerute de Bush pentru campaniile din Afganistan si Irak de suplimentari pentru alte domenii. Pe de o parte, democratii au cautat sa se arate binevoitori fata de Bush, doar-doar va acepta retragerea. Pe de alta, prevazand fonduri suplimentare pentru ingrijirea veteranilor, subventionarea fermierilor si refacerea statelor din sud devastate de uraganele Katrina si Rita in 2005, proponentii legii au incercat sa-i oblige la un vot favorabil pe toti congresmanii, fie ei democrati sau republicani, carora le-ar fi fost greu sa explice alegatorilor de ce nu au votat in favoare unor prevederi "sociale". Senatul a oferit 22 miliarde si a inclus o formulare privind retragerea (inceputa in urmatoarele luni si finalizata pana la 31 martie 2008), doar ca prevederea nu are putere de constrangere asupra Executivului. In schimb, varianta legii din Camera Reprezentantilor oferea inca 24 miliarde, cu un calendar al retragerii obligatoriu pentru Casa Alba, asteptat a se incheia la 1 septembrie 2008. Partizanii lui Bush si democratii conservatori sustin ca legarea retragerii de o data anume nu are nici o justificare de ordin militar, nefacand altceva decat sa incurce socotelile comandantilor de pe teren, si asa aflati intr-o situatie destul de grea, dupa cum a aratat raportul Grupului de Studii privind Irakul, in decembrie anul trecut. Daca dezbaterile se prelungesc pana in mai-iunie anul acesta, eventual si din cauza nevoii de a ajusta legislatia dupa un veto prezidential, Pentagonul risca sa ramana fara bani pentru a purta campaniile din Afganistan si Irak. In aceasta situatie, Bush va putea invoca lipsa de fonduri, in caz ca "pacificarea Bagdadului" prin cei 21.500 de militari trimisi la inceputul anului esueaza.
Chavez plăteşte avocaţi americani pentru naţionalizarea gazului din Bolivia
Liderul de la Caracas foloseşte banii companiei
petroliere de stat pentru a achita nota echipei de avocaţi americani care asistă Bolivia în procesele intentate de puternicele companii de energie
străine pe care preşedintele Evo Morales le-a lăsat fără valoroase concesiuni.
Compania petrolieră a statului venezuelean a angajat o echipă de avocaţi din Statele Unite să ajute compania similară a statului bolivian în confruntarea juridică pe care o are cu multinaţionalele de energie prezente în ţară – transmite cotidianul britanic "The Guardian". Ajutorul este văzut ca încă o asigurare pe care şi-o ia Hugo Chavez că preşedintele Evo Morales va reuşi să impună şi în Bolivia agenda sa regională de stânga. Venezuela a folosit aceeaşi echipă de avocaţi newyorkezi în 1976, când a tratat cu multinaţionalele propria naţionalizare a bogatului sector energetic. Anul trecut, trupele boliviene au ocupat câmpurile gazifere cerând redevenţe mai mari companiilor concesionare – între care braziliana Petrobras, spaniolo-argentiniana Repsol sau franceza Total. Analiştii cred că decizia preşedintelui stângist va afecta investiţiile străine necesare industriei energetice din săraca Bolivie, dar Hugo Chavez a anunţat deja investiţii de peste 500 milioane de dolari în exploatarea zăcămintelor de gaze
boliviene, cele mai bogate din America de Sud. Revoluţionarul bolivarian a oferit ajutoare şi armatei boliviene şi a avertizat că va interveni dacă aliatul său din La Paz este vizat de vreo lovitură de stat. Deocamdată indigenul Evo Morales este ameninţat de opoziţie, cu separarea Estului relativ înstărit de Vestul montan, fief al preşedintelui.
petroliere de stat pentru a achita nota echipei de avocaţi americani care asistă Bolivia în procesele intentate de puternicele companii de energie
străine pe care preşedintele Evo Morales le-a lăsat fără valoroase concesiuni.
Compania petrolieră a statului venezuelean a angajat o echipă de avocaţi din Statele Unite să ajute compania similară a statului bolivian în confruntarea juridică pe care o are cu multinaţionalele de energie prezente în ţară – transmite cotidianul britanic "The Guardian". Ajutorul este văzut ca încă o asigurare pe care şi-o ia Hugo Chavez că preşedintele Evo Morales va reuşi să impună şi în Bolivia agenda sa regională de stânga. Venezuela a folosit aceeaşi echipă de avocaţi newyorkezi în 1976, când a tratat cu multinaţionalele propria naţionalizare a bogatului sector energetic. Anul trecut, trupele boliviene au ocupat câmpurile gazifere cerând redevenţe mai mari companiilor concesionare – între care braziliana Petrobras, spaniolo-argentiniana Repsol sau franceza Total. Analiştii cred că decizia preşedintelui stângist va afecta investiţiile străine necesare industriei energetice din săraca Bolivie, dar Hugo Chavez a anunţat deja investiţii de peste 500 milioane de dolari în exploatarea zăcămintelor de gaze
boliviene, cele mai bogate din America de Sud. Revoluţionarul bolivarian a oferit ajutoare şi armatei boliviene şi a avertizat că va interveni dacă aliatul său din La Paz este vizat de vreo lovitură de stat. Deocamdată indigenul Evo Morales este ameninţat de opoziţie, cu separarea Estului relativ înstărit de Vestul montan, fief al preşedintelui.
„Fratia“ nucleara
Iranul se trezeste cu prieteni
neasteptati, care l-ar putea salva de o parte dintre sanctiunile prevazute in noua rezolutie a ONU, in discutie la Consiliul de Securitate.
Sedinta ar putea avea parte de o doza buna de spectacol, daca pina la urma presedintele Mahmud Ahmadinejad va primi viza de intrare in SUA ca sa sustina pozitia Iranului. Deocamdata, Teheranul s-a plins ca, „in pofida promisiunilor americane din presa, vizele presedintelui si delegatiei sale
nu au fost acordate pina acum pentru a-l impiedica pe presedintele iranian sa fie prezent la Consiliul de Securitate, ceea ce i-ar permite sa clarifice faptele si pozitiile“. Departamentul american de Stat anuntase luni ca a aprobat acordarea vizei lui Ahmadinejad.
Coalitie proiraniana
Proiectul de rezolutie, care prevede citeva sanctiuni severe, a produs
nemultumire nu doar la Moscova si Beijing, desi cele doua prietene traditionale ale Teheranului au fost de acord cu documentul, ci si la Johannesburg. De altfel, sustinuta de mai multe tari, Africa de Sud a inaintat o serie de amendamente, printre care unul, cel mai important, prevede un ragaz de 90 de zile acordat Iranului pentru a indeplini cerintele de oprire a activitatilor nucleare, inainte de a i se impune noi sanctiuni. Nu mai putin de 100 de tari sustin amendamentele Africii de Sud, majoritatea fiind state nealiniate la Tratatul de Neproliferare Nucleara. Dar „prietenoase“ cu Iranul se arata si tari care au semnat tratatul, precum Brazilia.
Secretul prieteniei
De ce aceasta mobilizare pentru a acorda Iranului un ragaz mai mare? Nu pentru ca Teheranul ar fi foarte iubit, dar unor tari care vor si ele energie
nucleara si se tem de crearea unui precedent - iar atunci cind vor dori centrale nucleare si centrifuge vor pati precum Iranul - li se va refuza un program nuclear civil, drept prevazut de altfel in Tratatul de Neproliferare Nucleara.
neasteptati, care l-ar putea salva de o parte dintre sanctiunile prevazute in noua rezolutie a ONU, in discutie la Consiliul de Securitate.
Sedinta ar putea avea parte de o doza buna de spectacol, daca pina la urma presedintele Mahmud Ahmadinejad va primi viza de intrare in SUA ca sa sustina pozitia Iranului. Deocamdata, Teheranul s-a plins ca, „in pofida promisiunilor americane din presa, vizele presedintelui si delegatiei sale
nu au fost acordate pina acum pentru a-l impiedica pe presedintele iranian sa fie prezent la Consiliul de Securitate, ceea ce i-ar permite sa clarifice faptele si pozitiile“. Departamentul american de Stat anuntase luni ca a aprobat acordarea vizei lui Ahmadinejad.
Coalitie proiraniana
Proiectul de rezolutie, care prevede citeva sanctiuni severe, a produs
nemultumire nu doar la Moscova si Beijing, desi cele doua prietene traditionale ale Teheranului au fost de acord cu documentul, ci si la Johannesburg. De altfel, sustinuta de mai multe tari, Africa de Sud a inaintat o serie de amendamente, printre care unul, cel mai important, prevede un ragaz de 90 de zile acordat Iranului pentru a indeplini cerintele de oprire a activitatilor nucleare, inainte de a i se impune noi sanctiuni. Nu mai putin de 100 de tari sustin amendamentele Africii de Sud, majoritatea fiind state nealiniate la Tratatul de Neproliferare Nucleara. Dar „prietenoase“ cu Iranul se arata si tari care au semnat tratatul, precum Brazilia.
Secretul prieteniei
De ce aceasta mobilizare pentru a acorda Iranului un ragaz mai mare? Nu pentru ca Teheranul ar fi foarte iubit, dar unor tari care vor si ele energie
nucleara si se tem de crearea unui precedent - iar atunci cind vor dori centrale nucleare si centrifuge vor pati precum Iranul - li se va refuza un program nuclear civil, drept prevazut de altfel in Tratatul de Neproliferare Nucleara.
Voronin in isterie anti-Romania
Presedintele moldovean, Vladimir Voronin, acuza, din nou, intr-un tir continuu, Romania, ca incearca sa elimine fosta republica sovietica, umilindu-i limba si cultura, si oferind cetatenie romana in masa
moldovenilor. "In secolul XX, Romania a avut un interes constant pentru pamantul nostru, teritoriul nostru. Din cauza acestui interes, acum duc o politica nationalista si unionista. Are loc o interventie impotriva statalitatii Moldovei, a poporului ei, a istoriei si a limbii", a spus liderul de la Chisinau intr-un interviu acordat Reuters si preluat de Mediafax.
Vladimir Voronin, singurul lider comunist al unei republici foste sovietice, noteaza Reuters, sustine ca liderii romani care vor sa atraga un vot nationalist substantial in tara incearca sa submineze chiar fundamentele tarii sale
. "Ei neaga totul, spunand ca nu este cazul si ca nu s-a intamplat niciodata. Credeam ca, odata ce Romania adera la UE, toate aceste pretentii nationaliste, avand la baza un cod genetic romanesc, vor disparea. Dar ei fac exact invers", s-a plans liderul de la Chisinau. De asemenea, Voronin a acuzat Romania ca a refuzat sa semneze un tratat care sa stabileasca granitele cu Republica Moldova si "a inteles lucrurile putin gresit" dupa aderarea la UE, incurajandu-i pe moldovenii care au cerut vize romanesti sa solicite si cetatenie romana. Desi Bucurestiul apreciaza numarul cererilor moldovenilor care doresc sa obtina pasapoarte romanesti la 800.000, Voronin pretinde ca numarul total depaseste cu putin 28.000.
Liderul de la Chisinau a mai spus ca oficialitatile de la Bucuresti, care au afirmat ca limba tarii sale nu este diferita de romana, ignora ca statul medieval moldovenesc a existat inaintea Romaniei de secol al XIX-lea. "Limba moldoveneasca este mama limbii romane. Sa o denumesti romana inseamna sa inseli istoria si sa amagesti propria mama. Si nu trebuie sa faceti asta", a continuat Voronin. Societatea civila responsabila de la Bucuresti organizeaza marti, 27 martie, de Ziua
Unirii Basarabiei cu tara, o dezbatere la Universitate, pentru a se analiza inclusiv agresivitatea exagerata a actualului sef de la Chisinau.
moldovenilor. "In secolul XX, Romania a avut un interes constant pentru pamantul nostru, teritoriul nostru. Din cauza acestui interes, acum duc o politica nationalista si unionista. Are loc o interventie impotriva statalitatii Moldovei, a poporului ei, a istoriei si a limbii", a spus liderul de la Chisinau intr-un interviu acordat Reuters si preluat de Mediafax.
Vladimir Voronin, singurul lider comunist al unei republici foste sovietice, noteaza Reuters, sustine ca liderii romani care vor sa atraga un vot nationalist substantial in tara incearca sa submineze chiar fundamentele tarii sale
. "Ei neaga totul, spunand ca nu este cazul si ca nu s-a intamplat niciodata. Credeam ca, odata ce Romania adera la UE, toate aceste pretentii nationaliste, avand la baza un cod genetic romanesc, vor disparea. Dar ei fac exact invers", s-a plans liderul de la Chisinau. De asemenea, Voronin a acuzat Romania ca a refuzat sa semneze un tratat care sa stabileasca granitele cu Republica Moldova si "a inteles lucrurile putin gresit" dupa aderarea la UE, incurajandu-i pe moldovenii care au cerut vize romanesti sa solicite si cetatenie romana. Desi Bucurestiul apreciaza numarul cererilor moldovenilor care doresc sa obtina pasapoarte romanesti la 800.000, Voronin pretinde ca numarul total depaseste cu putin 28.000.
Liderul de la Chisinau a mai spus ca oficialitatile de la Bucuresti, care au afirmat ca limba tarii sale nu este diferita de romana, ignora ca statul medieval moldovenesc a existat inaintea Romaniei de secol al XIX-lea. "Limba moldoveneasca este mama limbii romane. Sa o denumesti romana inseamna sa inseli istoria si sa amagesti propria mama. Si nu trebuie sa faceti asta", a continuat Voronin. Societatea civila responsabila de la Bucuresti organizeaza marti, 27 martie, de Ziua
Unirii Basarabiei cu tara, o dezbatere la Universitate, pentru a se analiza inclusiv agresivitatea exagerata a actualului sef de la Chisinau.
Teheranul ia ostatici
ranul a arestat 15 militari din cadrul Fortelor navale britanice, in urma unui incident desfasurat ieri in apele teritoriale irakiene, a anuntat Ministerul britanic al Apararii, citat de Reuters. Autoritatile britanice au precizat ca personalul Fortelor navale efectuase o inspectie la bordul
navei comerciale iraniene, care naviga in apele teritoriale irakiene. Astfel de verificari sunt efectuate in mod obisnuit de fortele coalitiei pentru a impiedica contrabanda in apele teritoriale irakiene.
Marea Britanie a cerut eliberarea imediata si in siguranta a celor 15 militari, iar ambasadorul iranian la Londra a fost convocat la sediul Ministerului de Externe britanic. Incidentul s-a petrecut pe ruta maritima Shatt al-Arab, in apropierea zonei de coasta de la frontiera Iranului cu Irakul.
Prinsi de marina militara iraniana
„In aceasta dimineata, in jurul orei 10.30, ora Irakului (9.30 ora Romaniei), 15 membri ai Fortelor navale britanice, implicati in operatiuni de rutina de transbordare pe o nava comerciala ce naviga in apele teritoriale irakiene (...) au fost arestati de iranieni. (...) Echipajul (Fortelor navale britanice) efectuase cu succes o inspectie la bordul unui vas comercial in momentul in care cele doua ambarcatiuni britanice au fost inconjurate de nave iraniene, ce le-au escortat in apele teritoriale iraniene”, se arata intr-un comunicat al Ministerului britanic al Apararii.
Imediat dupa difuzarea primelor informatii despre incident, pretul petrolului a depasit 62 de dolari barilul, pe fondul riscurilor induse de eventuala escaladare a acestei crize.
Confruntare diplomatica
Soarta Iranului, in Consiliul de Securitate
Incidentul este similar celui din anul 2004, cand opt militari britanici au petrecut trei nopti in custodia Garzilor Revolutionare iraniene inainte de a fi eliberati teferi. In incidentul de la acea data, partea iraniana i-a acuzat pe britanici ca ar fi patruns fara autorizatie in apele teritoriale iraniene, afirmatie contestata de Londra.
Capturarea militarilor britanici s-a produs
doar cu cateva ore inaintea reuniunii Consiliului de Securitate in care urma sa se discute textul
unei rezolutii ONU vizand impunerea de noi sanctiuni Iranului, dupa ce aceasta tara a refuzat sa puna capat programului de imbogatire a uraniului. Surse diplomatice afirma ca votul ar putea avea loc pana la sfarsitul saptamanii.
Presedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad intentioneaza sa se deplaseze la sediul ONU pentru a tine un discurs in ziua votului.
Ahmadinejad ar urma sa reitereze afirmatiile facute in repetate randuri in ultima vreme, anume ca programul nuclear este exclusiv in scopuri civile si nu pentru producerea de bombe, asa cum suspecteaza occidentalii.
Regimul de la Teheran sustine ca liderul iranian nu ar fi primit viza de intrare in Statele Unite, afirmatie contrazisa de Departamentul d
navei comerciale iraniene, care naviga in apele teritoriale irakiene. Astfel de verificari sunt efectuate in mod obisnuit de fortele coalitiei pentru a impiedica contrabanda in apele teritoriale irakiene.
Marea Britanie a cerut eliberarea imediata si in siguranta a celor 15 militari, iar ambasadorul iranian la Londra a fost convocat la sediul Ministerului de Externe britanic. Incidentul s-a petrecut pe ruta maritima Shatt al-Arab, in apropierea zonei de coasta de la frontiera Iranului cu Irakul.
Prinsi de marina militara iraniana
„In aceasta dimineata, in jurul orei 10.30, ora Irakului (9.30 ora Romaniei), 15 membri ai Fortelor navale britanice, implicati in operatiuni de rutina de transbordare pe o nava comerciala ce naviga in apele teritoriale irakiene (...) au fost arestati de iranieni. (...) Echipajul (Fortelor navale britanice) efectuase cu succes o inspectie la bordul unui vas comercial in momentul in care cele doua ambarcatiuni britanice au fost inconjurate de nave iraniene, ce le-au escortat in apele teritoriale iraniene”, se arata intr-un comunicat al Ministerului britanic al Apararii.
Imediat dupa difuzarea primelor informatii despre incident, pretul petrolului a depasit 62 de dolari barilul, pe fondul riscurilor induse de eventuala escaladare a acestei crize.
Confruntare diplomatica
Soarta Iranului, in Consiliul de Securitate
Incidentul este similar celui din anul 2004, cand opt militari britanici au petrecut trei nopti in custodia Garzilor Revolutionare iraniene inainte de a fi eliberati teferi. In incidentul de la acea data, partea iraniana i-a acuzat pe britanici ca ar fi patruns fara autorizatie in apele teritoriale iraniene, afirmatie contestata de Londra.
Capturarea militarilor britanici s-a produs
doar cu cateva ore inaintea reuniunii Consiliului de Securitate in care urma sa se discute textul
unei rezolutii ONU vizand impunerea de noi sanctiuni Iranului, dupa ce aceasta tara a refuzat sa puna capat programului de imbogatire a uraniului. Surse diplomatice afirma ca votul ar putea avea loc pana la sfarsitul saptamanii.
Presedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad intentioneaza sa se deplaseze la sediul ONU pentru a tine un discurs in ziua votului.
Ahmadinejad ar urma sa reitereze afirmatiile facute in repetate randuri in ultima vreme, anume ca programul nuclear este exclusiv in scopuri civile si nu pentru producerea de bombe, asa cum suspecteaza occidentalii.
Regimul de la Teheran sustine ca liderul iranian nu ar fi primit viza de intrare in Statele Unite, afirmatie contrazisa de Departamentul d
Minunile Greciei Antice
Grecia, un simbol al democratiei si, alaturi de Romania si Bulgaria, al Ortodoxiei in UE, isi aniverseaza, maine, ziua nationala, data de 25 martie marcand inceputul independentei statului grec, aflat, pana in 1821 sub dominatie otomana. "Aceasta data reprezinta un punct de referinta pentru grecii din intreaga lume. Este un motiv de mandrie si, in acelasi timp
, o oportunitate de a contempla istoria noastra comuna si principiile si elementele care au alimentat si sustinut natiunea greaca de-a lungul timpului. Reprezinta, mai intai de toate, o ocazie de a ne aniversa originile si de a ne onora stramosii, de a analiza virtutile si neajunsurile. Este o aniversare a unitatii grecilor", se arata intr-o declaratie emisa de MAE de la Atena, cu prilejul zilei nationale a Greciei.
Statuia lui Zeus din Olimpia
Una dintre cele sapte minuni ale lumii era situata la 150 de kilometri de Atena si a fost construita de Fidias, in anul 450 i.d.H. Cheltuielile pentru constructia acestuia au fost asigurate printr-o colecta de amploare, desfasurata in toata Grecia, in anul 470 i.d.Hr, iar constructia acesteia a durat 14 ani. Fata, bratele, mainile si picioarele statuii erau din fildes. Parul, podoabele si sandalele lui Zeus erau din aur, iar ochii din pietre pretioase. Asa cum el il detronase pe tatal sau Chronos, Zeus a trebuit, dupa aproape 1100 de ani de jocuri olimpice, sa cedeze locul Dumnezeului crestin. In anul 393 d.H., imparatul bizantin Theodosius I a interzis cultul pagan din Olimpia. Templul lui Zeus fusese deja serios afectat, in secolul al II-lea d.H., de un cutremur. Nu se stie exact ce s-a intamplat cu aceasta statuie. Exista voci care sustin ca niste talhari o daramasera deja pe la anul 350 d.H. Alte surse afirma ca a fost transportata la Constantinopol, unde a fost distrusa intr-un incendiu.
Colosul din Rhodos
Acesta strajuia intrarea in portul din insula Rhodos, aflata in Asia Mica, unde Marea Egee intalneste Marea Mediterana. Constructia sa a durat 12 ani, statuia de 33 metri fiind terminata in anul 282 i.d.H. Colosul din Rhodos a fost construit in cinstea zeului Soarelui, Helios, ca multumire pentru protectia locuitorilor in timpul asediului macedonenilor. Chares din Lindos, un sculptor rodian, a fost angajat pntru constructia statuii. Baza acestei statui era din marmura alba, iar restul era realizat din bronz. In 225 i.d.H., Colosul si-a pierdut un picior, in urma unui cutremur. Dupa prabusirea statuii, locuitorii din Rhodos au vrut sa o reconstruiasca, insa un oracol le-a interzis aceasta. Timp de un mileniu, Colosul a ramas prabusit, pana in anul 654, cand arabii au invadat Rhodosul si au decis sa-l valorifice. Ei l-au dezasamblat si au carat, cu 900 de camile, cele 300 de tone de bronz pentru a face din acestea tunuri.
Templul lui Artemis
A fost construit in jurul anului 550 i.d.H. in orasul Efes din Grecia antica, aflat astazi pe teritoriul Turciei. Templul zeitei Artemis este considerat a fi cea mai frumoasa structura construita vreodata, fiind faimos pentru marimea lui si pentru operele de arta pe care le gazduia. Era construit din marmura, cu o fatada decorata superb. Se estimeaza ca masura 106 metri in lungime si 54 de metri latime, avea 127 coloane de piatra inalte de 18 metri fiecare, fiind de patru ori mai mare decat Parthenon-ul din Atena. La intrare, scari de marmura inconjurau templul, iar in interior erau sculpturi valoroase realizate de marii artisti ai vremii. In anul 262 d.H., templul a fost distrus de goti. Locuitorii au planuit sa-l reconstruiasca dar intre timp au fost crestinati si ideea
reconstructiei a fost abandonata.
Mausoleul din Halicarnas
Mausoleul din Halicarnas a fost creat de arhitectii arhitectii Pytheos si Satyos, alaturi de sculptorul Scopas. Constructia acestuia a fost incheiata, in anul 335 i.H., de Artemisa, sotia regelui Cariei, Mausol. Din porunca acestuia, monumentul a fost inaltat pentru a-i sluji ca mormant-templu. De data aceasta, nu oamenii au fost cei care au distrus mausoleul care a ramas cel mai celebru monument funerar al Antichitatii si care a dat de altfel numele viitoarelor mari morminte construite ulterior in istorie. Din pacate, in secolul al XII-lea d.H., un puternic seism a distrus mausoleul, care a avut un sfarsit trist: a devenit cariera de piatra pentru construirea cetatilor fortificate ale cruciatilor, inclusiv a castelului care se poate vedea si astazi la Bodrum, Turcia.
, o oportunitate de a contempla istoria noastra comuna si principiile si elementele care au alimentat si sustinut natiunea greaca de-a lungul timpului. Reprezinta, mai intai de toate, o ocazie de a ne aniversa originile si de a ne onora stramosii, de a analiza virtutile si neajunsurile. Este o aniversare a unitatii grecilor", se arata intr-o declaratie emisa de MAE de la Atena, cu prilejul zilei nationale a Greciei.
Statuia lui Zeus din Olimpia
Una dintre cele sapte minuni ale lumii era situata la 150 de kilometri de Atena si a fost construita de Fidias, in anul 450 i.d.H. Cheltuielile pentru constructia acestuia au fost asigurate printr-o colecta de amploare, desfasurata in toata Grecia, in anul 470 i.d.Hr, iar constructia acesteia a durat 14 ani. Fata, bratele, mainile si picioarele statuii erau din fildes. Parul, podoabele si sandalele lui Zeus erau din aur, iar ochii din pietre pretioase. Asa cum el il detronase pe tatal sau Chronos, Zeus a trebuit, dupa aproape 1100 de ani de jocuri olimpice, sa cedeze locul Dumnezeului crestin. In anul 393 d.H., imparatul bizantin Theodosius I a interzis cultul pagan din Olimpia. Templul lui Zeus fusese deja serios afectat, in secolul al II-lea d.H., de un cutremur. Nu se stie exact ce s-a intamplat cu aceasta statuie. Exista voci care sustin ca niste talhari o daramasera deja pe la anul 350 d.H. Alte surse afirma ca a fost transportata la Constantinopol, unde a fost distrusa intr-un incendiu.
Colosul din Rhodos
Acesta strajuia intrarea in portul din insula Rhodos, aflata in Asia Mica, unde Marea Egee intalneste Marea Mediterana. Constructia sa a durat 12 ani, statuia de 33 metri fiind terminata in anul 282 i.d.H. Colosul din Rhodos a fost construit in cinstea zeului Soarelui, Helios, ca multumire pentru protectia locuitorilor in timpul asediului macedonenilor. Chares din Lindos, un sculptor rodian, a fost angajat pntru constructia statuii. Baza acestei statui era din marmura alba, iar restul era realizat din bronz. In 225 i.d.H., Colosul si-a pierdut un picior, in urma unui cutremur. Dupa prabusirea statuii, locuitorii din Rhodos au vrut sa o reconstruiasca, insa un oracol le-a interzis aceasta. Timp de un mileniu, Colosul a ramas prabusit, pana in anul 654, cand arabii au invadat Rhodosul si au decis sa-l valorifice. Ei l-au dezasamblat si au carat, cu 900 de camile, cele 300 de tone de bronz pentru a face din acestea tunuri.
Templul lui Artemis
A fost construit in jurul anului 550 i.d.H. in orasul Efes din Grecia antica, aflat astazi pe teritoriul Turciei. Templul zeitei Artemis este considerat a fi cea mai frumoasa structura construita vreodata, fiind faimos pentru marimea lui si pentru operele de arta pe care le gazduia. Era construit din marmura, cu o fatada decorata superb. Se estimeaza ca masura 106 metri in lungime si 54 de metri latime, avea 127 coloane de piatra inalte de 18 metri fiecare, fiind de patru ori mai mare decat Parthenon-ul din Atena. La intrare, scari de marmura inconjurau templul, iar in interior erau sculpturi valoroase realizate de marii artisti ai vremii. In anul 262 d.H., templul a fost distrus de goti. Locuitorii au planuit sa-l reconstruiasca dar intre timp au fost crestinati si ideea
reconstructiei a fost abandonata.
Mausoleul din Halicarnas
Mausoleul din Halicarnas a fost creat de arhitectii arhitectii Pytheos si Satyos, alaturi de sculptorul Scopas. Constructia acestuia a fost incheiata, in anul 335 i.H., de Artemisa, sotia regelui Cariei, Mausol. Din porunca acestuia, monumentul a fost inaltat pentru a-i sluji ca mormant-templu. De data aceasta, nu oamenii au fost cei care au distrus mausoleul care a ramas cel mai celebru monument funerar al Antichitatii si care a dat de altfel numele viitoarelor mari morminte construite ulterior in istorie. Din pacate, in secolul al XII-lea d.H., un puternic seism a distrus mausoleul, care a avut un sfarsit trist: a devenit cariera de piatra pentru construirea cetatilor fortificate ale cruciatilor, inclusiv a castelului care se poate vedea si astazi la Bodrum, Turcia.
Pace liberala de Paste
Liberalii botosaneni exclusi din partid pe motiv de colaborare cu Partidul Liberal Democrat au fost reprimiti aproape in totalitate in PNL. Comisia de onoare si arbitraj a organizatiei judetene, care a judecat contestatiile depuse de cei in cauza, a hotarit sa accepte revenirea acestora. „Vreau ca in cele doua saptamini care ramin din Postul Pastelui sa fie o perioada de pace“, a afirmat inca inainte de luarea deciziei Corneliu Popescu, presedintele amintitei comisii.
Printre altii, au redevenit membri PNL fostul presedinte de la tineret Paul Secrieru, doi consilieri judeteni, seful Inspectoratului Scolar si un primar. Mai mult, Popescu si-a anuntat intentia de a discuta cu primarul municipiului Botosani, Catalin Flutur, despre reactivarea politica a acestuia. Primarul PNL este suspendat din partid.
Neoficial, hotarirea se explica insa prin conferinta de alegeri care va avea loc duminica. Popescu este unul dintre candidatii la presedintia filialei si in acest context nu strica nici voturile platformistilor.
In plus
, prin decizia din februarie a Curtii Constitutionale, alesii locali care schimba partidul dupa alegeri nu isi mai pierd mandatul, asfel incit liberalii nu isi mai pot introduce in Consiliile Judetene si Locale alti oameni in locul platformistilor si prefera sa ii readuca in partid decit sa scada reprezentarea PNL in administratia publica.
Printre altii, au redevenit membri PNL fostul presedinte de la tineret Paul Secrieru, doi consilieri judeteni, seful Inspectoratului Scolar si un primar. Mai mult, Popescu si-a anuntat intentia de a discuta cu primarul municipiului Botosani, Catalin Flutur, despre reactivarea politica a acestuia. Primarul PNL este suspendat din partid.
Neoficial, hotarirea se explica insa prin conferinta de alegeri care va avea loc duminica. Popescu este unul dintre candidatii la presedintia filialei si in acest context nu strica nici voturile platformistilor.
In plus
, prin decizia din februarie a Curtii Constitutionale, alesii locali care schimba partidul dupa alegeri nu isi mai pierd mandatul, asfel incit liberalii nu isi mai pot introduce in Consiliile Judetene si Locale alti oameni in locul platformistilor si prefera sa ii readuca in partid decit sa scada reprezentarea PNL in administratia publica.
Antonescu: PD face joc dublu
Putem cataloga interventia sa ca fiind de-a dreptul obraznica in ton si in continut", a declarat Antonescu. El a sustinut ca "obraznicia" lui Berceanu este de inteles, pentru ca exista "o frustrare enorma acumulata de oamenii care traiesc sub papucul lui Traian Basescu". Deputatul liberal nu a uitat sa-i acuze pe democrati si pe presedintele Basescu ca vor caderea premierului Tariceanu si a negat orice apropiere intre formatiunea liberala si PSD, afirmand ca democratii se afla la originea informatiilor in acest sens. "Atacul de ieri la adresa PNL ne arata tactica PD. PD nu doreste sa iasa de la guvernare, ci doreste caderea premierului Tariceanu, la fel ca Traian Basescu", a spus Antonescu. Vicepresedintele liberal a sustinut ca de multa vreme PD intretine o "campanie
mincinoasa" cu privire la aliante intre PNL si opozitie si in special cu PSD.
Antonescu a precizat ca PNL nu va face intelegeri cu opozitia, deci nici cu PSD.
El a spus ca "jocul democratilor este dublu". "Fie premierul Tariceanu cade in urma motiunii de cenzura cu care suntem amenintati de PC si PSD, fie, in cazul in care premierul ar lua o alta decizie, continua jocul la doua capete al PD", a sustinut liderul liberal. El a declarat ca, daca premierul vine in fata Parlamentului cu o formula noua, fara democrati, si solicita un vot de incredere, PD este pregatit atat pentru cazul in care aceasta varianta nu trece, dar
si pentru cea in care noul Cabinet este confirmat in Parlament. Cat despre acuzatiile lui Berceanu la adresa consilierilor PNL, Antonescu a sustinut ca acestea au nuante antisemite.
mincinoasa" cu privire la aliante intre PNL si opozitie si in special cu PSD.
Antonescu a precizat ca PNL nu va face intelegeri cu opozitia, deci nici cu PSD.
El a spus ca "jocul democratilor este dublu". "Fie premierul Tariceanu cade in urma motiunii de cenzura cu care suntem amenintati de PC si PSD, fie, in cazul in care premierul ar lua o alta decizie, continua jocul la doua capete al PD", a sustinut liderul liberal. El a declarat ca, daca premierul vine in fata Parlamentului cu o formula noua, fara democrati, si solicita un vot de incredere, PD este pregatit atat pentru cazul in care aceasta varianta nu trece, dar
si pentru cea in care noul Cabinet este confirmat in Parlament. Cat despre acuzatiile lui Berceanu la adresa consilierilor PNL, Antonescu a sustinut ca acestea au nuante antisemite.
Basescu l-a convocat pe Tariceanu la Cotroceni
resedintele Traian Basescu a convocat o noua sedinta a CSAT pentru joi, la ora 11,00, la care urmeaza sa se dezbata mai multe subiecte, fiind posibila si o discutie despre conducerea SIE, au declarat, pentru NewsIn, membri ai CSAT. Ordinea de zi cuprinde mai multe puncte, multe dintre ele fiind informari pe teme de aparare - stadiul în care se afla programul de modernizare a Armatei, situatia trupelor românesti în teatrele de operatiuni -, ca si raportul anual al CSAT. Potrivit Legii de functionare a SIE - care dateaza din 1998 -, presedintele Basescu, sef si al CSAT potrivit Constitutiei, este cel care numeste si noul director al SIE, dar si un eventual interimar în fruntea serviciului
de spionaj. La momentul la care va avea loc
sedinta CSAT, Saftoiu va fi cel care înca asigura conducerea SIE, demisia sa consemnându-se la 19 martie. Un eventual interimar - în cazul în care presedintele Basescu se decide pentru aceasta formula pe care legea i-o pune la dispozitie - poate fi anuntat mai întâi în cadrul CSAT. Numirea unui nou director trebuie validata de plenul Parlamentului, asa cum prevede Constitutia, dar nu si actuala formula a legii dupa care functioneaza serviciul de spionaj. Premierul Tariceanu este al doilea om in CSAT din punct de vedere ierarhic, el avand calitatea de vicepresedinte al Consiliului. Liderul PSD, Mircea Geoana, a declarat, joi, ca partidul pe care îl reprezinta doreste modificarea Legii SIE în cursul saptamânii care urmeaza pentru ca în momentul în care seful statului va propune un nou sef la conducerea serviciului sa fie pusa legea actuala în acord cu Constitutia.
La conducerea SIE, între demisia lui Gheorghe Fulga (iulie 2006) si validarea în Parlament a lui Claudiu Saftoiu (octombrie 2006), interimatul a fost asigurat de adjunctul acestui serviciu, Silviu Predoiu, un nume care a fost vehiculat în presa în ultimele zile ca potential succesor al lui Saftoiu în fruntea serviciului.
de spionaj. La momentul la care va avea loc
sedinta CSAT, Saftoiu va fi cel care înca asigura conducerea SIE, demisia sa consemnându-se la 19 martie. Un eventual interimar - în cazul în care presedintele Basescu se decide pentru aceasta formula pe care legea i-o pune la dispozitie - poate fi anuntat mai întâi în cadrul CSAT. Numirea unui nou director trebuie validata de plenul Parlamentului, asa cum prevede Constitutia, dar nu si actuala formula a legii dupa care functioneaza serviciul de spionaj. Premierul Tariceanu este al doilea om in CSAT din punct de vedere ierarhic, el avand calitatea de vicepresedinte al Consiliului. Liderul PSD, Mircea Geoana, a declarat, joi, ca partidul pe care îl reprezinta doreste modificarea Legii SIE în cursul saptamânii care urmeaza pentru ca în momentul în care seful statului va propune un nou sef la conducerea serviciului sa fie pusa legea actuala în acord cu Constitutia.
La conducerea SIE, între demisia lui Gheorghe Fulga (iulie 2006) si validarea în Parlament a lui Claudiu Saftoiu (octombrie 2006), interimatul a fost asigurat de adjunctul acestui serviciu, Silviu Predoiu, un nume care a fost vehiculat în presa în ultimele zile ca potential succesor al lui Saftoiu în fruntea serviciului.
Vă ascultă "serviciile"? Atunci telefonaţi aici!
Guvernul a stabilit instituţiile unde se pot plânge cetăţenii urmăriţi abuziv
Preşedintele Traian Băsescu a convocat pentru joi, 29 martie, o şedinţă a CSAT, la care s-ar putea discuta şi despre avizarea pachetului de legi privind siguranţa naţională. Acest pachet a fost transmis de guvern către CSAT încă de la sfârşitul lunii octombrie a anului 2006. Între timp
, Camera Deputaţilor a început dezbaterea unor iniţiative legislative ale PNL referitoare la siguranţa naţională.
Guvernul a transmis, ieri, parlamentului că avizează favorabil aceste proiecte, care, printre altele, ar transforma SPP şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS) în simple direcţii ale Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI). Executivul a cerut totuşi o serie de modificări ale iniţiativelor liberale. Punctul de vedere al Palatului Victoria a sosit ieri la Legislativ cu notificarea "F.F.Urgent".
Una dintre observaţiile guvernului se referă la faptul că Autoritatea Naţională pentru Interceptarea Comunicaţiilor (ANIC) – autoritatea unică în domeniul
ascultării telefoanelor şi interceptării comunicaţiilor - nu va avea atribuţii în domeniul militar. Iniţiativa PNL prevede ca ANIC să fie subordonată parlamentului.
Într-un alt articol propus de guvern se prevede că Ministerul Apărării Naţionale îşi păstrează dispozitivele de interceptare destinate activităţii SIGINT (n.red. - Signal Intelligence) şi război electronic. Toate celelalte entităţi care deţin sisteme
de ascultare - inclusiv arhiva - le vor preda ANIC, propune Executivul.
În proiectul de lege privind activitatea de informaţii, guvernul prevede, pentru prima oară, şi mijloacele legale la care pot apela cei care se consideră vătămaţi de autorităţile informative. Aceştia vor putea apela fie la Autoritatea de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, fie la instanţa judecătorească. Cererile de chemare în judecată vor fi scutite de taxa de timbru.
Familiile viitorilor spioni, verificate
În ceea ce priveşte SRI şi SIE, guvernul doreşte ca viitoarele legi de organizare a acestor instituţii să prevadă în mod clar că directorii lor nu pot face parte din vreun partid pe timpul îndeplinirii funcţiei. În plus
, directorii adjuncţi ai SIE vor trebui să fie recrutaţi, în mod obligatoriu, din rândul ofiţerilor de informaţii în activitate. Ei vor fi numiţi de CSAT, dar cu avizul Comisiei parlamentare de control a SIE.
Executivul doreşte însă un control mult mai riguros al celor care doresc să devină spioni. Astfel, candidaţii îşi vor da acordul pentru efectuarea verificărilor de securitate sau nu vor fi angajaţi. În plus, candidaţii vor trebui să fie de acord ca aceste verificări să se extindă şi asupra membrilor familiei. De altfel, SIE va putea activa pe teritoriul României doar pentru a desfăşura "activităţi specifice" de protecţie a personalului propriu.
În temeiul obligaţiei de fidelitate faţă de ţară, cetăţenii români contribuie la realizarea securităţii naţionale"
proiectul legii securităţii naţionale
Executivul, mai important ca preşedintele
Un amendament al guvernului la proiectul PNL privind securitatea naţională arată care ar fi, în viziunea lui Tăriceanu, cele mai importante instituţii cu atribuţii în domeniul siguranţei. "Securitatea naţională este realizată (….) de următoarele autorităţi: guvern, parlament, preşedintele României, CSAT, Comunitatea Naţională de Informaţii…", se arată în textul elaborat de Executiv. Dacă acest amendament va trece de parlament, guvernul ar urma să aibă sarcini mai mari decât Băsescu în acest domeniu.
Preşedintele Traian Băsescu a convocat pentru joi, 29 martie, o şedinţă a CSAT, la care s-ar putea discuta şi despre avizarea pachetului de legi privind siguranţa naţională. Acest pachet a fost transmis de guvern către CSAT încă de la sfârşitul lunii octombrie a anului 2006. Între timp
, Camera Deputaţilor a început dezbaterea unor iniţiative legislative ale PNL referitoare la siguranţa naţională.
Guvernul a transmis, ieri, parlamentului că avizează favorabil aceste proiecte, care, printre altele, ar transforma SPP şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS) în simple direcţii ale Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI). Executivul a cerut totuşi o serie de modificări ale iniţiativelor liberale. Punctul de vedere al Palatului Victoria a sosit ieri la Legislativ cu notificarea "F.F.Urgent".
Una dintre observaţiile guvernului se referă la faptul că Autoritatea Naţională pentru Interceptarea Comunicaţiilor (ANIC) – autoritatea unică în domeniul
ascultării telefoanelor şi interceptării comunicaţiilor - nu va avea atribuţii în domeniul militar. Iniţiativa PNL prevede ca ANIC să fie subordonată parlamentului.
Într-un alt articol propus de guvern se prevede că Ministerul Apărării Naţionale îşi păstrează dispozitivele de interceptare destinate activităţii SIGINT (n.red. - Signal Intelligence) şi război electronic. Toate celelalte entităţi care deţin sisteme
de ascultare - inclusiv arhiva - le vor preda ANIC, propune Executivul.
În proiectul de lege privind activitatea de informaţii, guvernul prevede, pentru prima oară, şi mijloacele legale la care pot apela cei care se consideră vătămaţi de autorităţile informative. Aceştia vor putea apela fie la Autoritatea de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, fie la instanţa judecătorească. Cererile de chemare în judecată vor fi scutite de taxa de timbru.
Familiile viitorilor spioni, verificate
În ceea ce priveşte SRI şi SIE, guvernul doreşte ca viitoarele legi de organizare a acestor instituţii să prevadă în mod clar că directorii lor nu pot face parte din vreun partid pe timpul îndeplinirii funcţiei. În plus
, directorii adjuncţi ai SIE vor trebui să fie recrutaţi, în mod obligatoriu, din rândul ofiţerilor de informaţii în activitate. Ei vor fi numiţi de CSAT, dar cu avizul Comisiei parlamentare de control a SIE.
Executivul doreşte însă un control mult mai riguros al celor care doresc să devină spioni. Astfel, candidaţii îşi vor da acordul pentru efectuarea verificărilor de securitate sau nu vor fi angajaţi. În plus, candidaţii vor trebui să fie de acord ca aceste verificări să se extindă şi asupra membrilor familiei. De altfel, SIE va putea activa pe teritoriul României doar pentru a desfăşura "activităţi specifice" de protecţie a personalului propriu.
În temeiul obligaţiei de fidelitate faţă de ţară, cetăţenii români contribuie la realizarea securităţii naţionale"
proiectul legii securităţii naţionale
Executivul, mai important ca preşedintele
Un amendament al guvernului la proiectul PNL privind securitatea naţională arată care ar fi, în viziunea lui Tăriceanu, cele mai importante instituţii cu atribuţii în domeniul siguranţei. "Securitatea naţională este realizată (….) de următoarele autorităţi: guvern, parlament, preşedintele României, CSAT, Comunitatea Naţională de Informaţii…", se arată în textul elaborat de Executiv. Dacă acest amendament va trece de parlament, guvernul ar urma să aibă sarcini mai mari decât Băsescu în acest domeniu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
